Guvernul amână pe termen nedefinit introducerea cărţii electronice de identitate

Mediafax/ 30 decembrie 2010

Guvernul a decis să amâne pe termen nedefinit introducerea cărţii electronice de identitate, document care trebuia să fie emis începând cu anul 2011, invocând lipsa condiţiilor tehnice şi financiare şi nevoia unei „proceduri simplificate” care să evite încălcarea altor termene de eliberare a actului.

Termenul prevăzut iniţial pentru introducerea acestui document era de 1 ianuarie 2003, prelungit succesiv de Executiv până la 1 ianuarie 2006, ulterior până la 1 ianuarie 2009 şi, în final, până la 1 ianuarie 2011.

Extinderea termenului a fost explicată de fiecare dată prin faptul că îndeplinirea acestui obiectiv este condiţionată de modernizarea Sistemului Naţional Informatic de Evidenţă a Populaţiei şi că platforma-pilot de constituire a sistemului informatic pentru emiterea cărţii electronice de identitate va fi realizată începând cu 1 iulie 2010.

Prin ordonanţă de urgenţă aprobată la finalul acestui an, Guvernul a decis însă să abroge atât termenul de 1 ianuarie 2011 prevăzut pentru introducerea cărţii electronice de identitate, cât şi data de 1 iulie 2010 stabilită pentru realizarea platformei-pilot de constituire a sistemului informatic de emitere, hotărând că aceste două termene vor fi fixate la un moment dat, prin hotărâre de guvern.

În aceste condiţii, Guvernul a mai decis că asigurarea instituţiilor publice cu echipamente şi programe informatice specifice va fi realizată în termen de 18 luni de la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate în municipiile reşedinţă de judeţ, în 3 ani de la această dată în celelalte municipii şi oraşe şi în 4 ani de la această dată în comune.

Thomas Dincă

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/guvernul-amana-pe-termen-nedefinit-introducerea-cartii-electronice-de-identitate-7855574

foto>

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/7856089/1/buletin.jpg?width=640

 

Un monument dedicat homosexualilor ar putea fi ridicat pe esplanada catedralei Sagrada Familia

Mediafax/ 31 decembrie 2010

Un monument care aduce un omagiu homosexualilor şi transsexualilor urmează să fie ridicat la Barcelona, esplanada celebrei catedrale Sagrada Familia figurând printre locurile unde acesta ar putea fi amplasat, a anunţat primăria oraşului.

Primăria Barcelonei a anunţat joi că urmează să ridice un monument care aduce un omagiu homosexualilor şi transsexualilor „care au fost persecutaţi şi au fost victime ale represiunii de-a lungul istoriei”.

Locul pentru amplasarea acestui monument – ce va avea o formă triunghiulară şi culoarea roz – nu a fost încă ales, însă printre propuneri figurează esplanada basilicii Sagrada Familia, potrivit municipalităţii.

Catedrala a fost binecuvântată de Papa Benedict al XVI-lea, care a vizitat Barcelona la începutul lunii noiembrie, fiind întâmpinat în apropierea bisericii de circa 200 de homosexuali care se sărutau pe gură pentru a denunţa „discriminările” de care se consideră vizaţi.

Monumentul, ce urmează să fie amplasat în februarie, va purta inscripţia: „În memoria homosexualilor, lesbienelor şi transsexualilor care au fost persecutaţi şi au fost victime ale represiunii de-a lungul istoriei. Barcelona 2011”.

În Spania, homosexualitatea a fost dezincriminată în 1979, la patru ani după moartea dictatorului Francisco Franco. Istoricii estimează că între 1.000 şi 5.000 de homosexuali au fost incarceraţi din cauza orientării lor sexuale în această ţară, de la începutul dictaturii lui Franco, în 1939, timp de 40 de ani.

După 1979, Spania a progresat mult în ceea ce priveşte apărarea drepturilor homosexualilor, devenind în iulie 2005 una din puţinele ţări care autorizează căsătoriile între homosexuali şi adopţia de copii de către aceştia.

sursa>

http://www.mediafax.ro/life-inedit/un-monument-dedicat-homosexualilor-ar-putea-fi-ridicat-pe-esplanada-catedralei-sagrada-familia-7856085/

foto>

http://www.odt.co.nz/files/story/2010/11/gay_activists_kiss_during_a_protest_as_pope_benedi_4cd716ff60.jpg

 

Artemie proclama in mod oficial rezistenta impotriva Bisericii Ortodoxe Sarbe

John Sanidopoulos – Mystagogy/ 30 decembrie 2010

Fostul episcop de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, Artemie, a proclamat in mod oficial rezistenţa împotriva Bisericii Ortodoxe Sârbe oficiale, sub forma a două scrisori trimise recent de el, prin care caută să-si justifice acţiunile şi deciziile sale.

Prima epistolă a fost trimisa tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din întreaga lume.

Susţinând că este persecutat in mod necanonic de către sinodalii Bisericii Ortodoxe Sârbe, el se compară cu Sf. Ioan Gură de Aur care, în timp ce era exilat din scaunul lui patriarhal de la Constantinopol, a fost in continuare considerat episcop legitim de către turma sa, precum şi de către alţi episcopi.

De asemenea, el face apel la toţi episcopii ortodocşi ca sa-l considere pe el drept episcop legitim de Raska-Prizren, în detrimentul Episcopului Teodosie de Raska-Prizren, care l-a înlocuit recent in tronul episcopal.

A doua epistola a lui Artemie este adresată Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad.

În această epistolă el dă vina pe Sfântul Sinod pentru haosul din Kosovo şi Metohia, Sinod pe care el l-a urmat cu supunere mai mulţi ani, de multe ori împotriva propriilor sale idei.

El îl mai acuză de eradicarea monahismului din regiune şi de cooperarea cu albanezii pentru ca sa obţină lauda lor. De asemenea, îl acuză mai departe si pe Patriarh, deoarece caută să-i unească pe sârbi pentru activităţile sale ecumenice.

El cere Sinodului să îi dea înapoi scaunul eparhial, spunând că oamenii îl doresc pe el ca episcop şi nu pe Teodosie. Totodata, el spune ca nu accepta deciziile Sinodului, deoarece sunt necanonice.

Cu privire la schisma din Biserica Ortodoxa Sârbă, el dă vina pe Sfântul Sinod şi ii datează inceputul la 11 februarie 2010.

Din aceste două epistole vedem că Artemie face apel la Sfântul Sinod să se pocăiască şi să-l reprimească în Adunarea Episcopilor, în timp ce Sfântul Sinod ii cere, de asemenea, să se pocăiască.

Ambele părţi se acuză reciproc de acţiuni şi decizii necanonice care provoacă schismă în Biserica Sârbă. În timp ce acuzele persistă, situaţia se înrăutăţeşte.

Cele doua epistole le puteţi citi în limba greacă AICI (Romfea.gr)

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.johnsanidopoulos.com/2010/12/artemije-officially-proclaims.html

foto>

http://www.kurir-info.rs/static/imgs/article_thumbs/632×474/003/219/3219742.jpg

http://www.serfes.org/missionary/images/artemijesig.gif

 

Patriarhul Kiril propune excluderea din viaţa politică a partidelor care vorbesc împotriva valorilor de bază

Interfax Religion/ 28 decembrie 2010

Moscova – Autorităţile şi societatea din Rusia trebuie să convină asupra valorilor fundamentale şi să dezvolte ţara bazându-se pe ele, a spus Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii.

„Trebuie să convenim asupra corpusului acestor valori şi să spunem: dacă programul unui partid politic contravine acestor valori, atunci această putere politică nu poate exista în societatea noastră; e periculos pentru securitatea, integritatea şi viitorul ţării” – a spus Patriarhul la întâlnirea din Moscova pe care a avut-o cu parlamentarii Dumei de Stat.

Potrivit lui, Biserica a lansat programul de dialog cu puterile politice şi cu reprezentanţii Dumei de Stat pe tema „care sunt valorile de bază în viaţa poporului, ce valori nu pot fi înlăturate, şi cum partidul politic sau forţa politică nu le poate ignora”.

„Dacă avem un set clar de valori pe care nimeni să nu le poată ignora, distruge sau să lupte împotriva lor, atunci vom avea o bază minimă pentru un consens public” – a subliniat el.

„Sloganul principal la care sugerez să ne gândim este: solidaritatea naţionala pe baza valorilor fundamentale” – a spus Patriarhul.

După ce se ajunge la un consens cu privire la valorile de bază şi apoi la solidaritate pe baza lor, atunci „aceasta solidaritate ar trebui să fie răspândită în diverse domenii ale vieţii oamenilor, incluzând relaţiile inter-etnice”, politica de tineret şi educaţională şi lucrul cu mass-media.

Potrivit Patriarhului Kiril, aceasta este „strategia de a dezvolta viaţa oamenilor”, iar forţele politice ar trebui să abandoneze „valorile suprastructurii”.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=8061

 

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: vom continua dialogul cu Papa, Islamul şi Iudaismul

AsiaNews.it/ 21 decembrie 2010

Patriarhul Ecumenic apără dialogul cu catolicii, evreii şi musulmanii, în ciuda criticilor venite din partea anumitor grupuri de tradiţionalişti ortodocsi.

Istanbul – În ajunul sărbătorilor de iarnă, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a adresat un cuvant unui auditoriu foarte calificat din lumea ortodoxa, aparand optiunea Patriarhiei Ecumenice pentru promovarea dialogului inter-religios: „Vom insista cu acest dialog, în ciuda criticilor pe care le primim” – a spus el. „Există, din păcate, un anumit fundamentalism religios, un fenomen tragic, care poate fi găsit între ortodocşi şi catolici, între musulmani şi evrei. Aceştia sunt oameni care cred că numai ei au dreptul de a exista pe pământ, aproape ca si cand numai ei ar avea dreptul sa conduca planeta, conform Vechiului Testament. Ei spun că nu este loc si pentru altcineva, şi sunt, prin urmare, impotriva oricarui dialog”.

Patriarhul a continuat: „Suntem obiectul criticilor şi atacurilor pentru că menţinem relaţii cu Papa (pentru ca suntem puternici sustinatori ai dialogului ecumenic între ortodocşi şi catolici), cu Islamul şi cu lumea evreiasca. Dar vom continua să avansam in călătoria noastră, în conformitate cu calea lasata de predecesorii noştri, conştienţi fiind de acţiunile noastre si indiferenti la criticile care ne sunt adresate. Aceste franjuri, evidentiate prin atitudinile extreme, sunt prezente peste tot. Prin urmare, este firesc sa suferim de pe urma criticilor lor, potrivit dictonilor ideologici care ii guverneaza, toţi aceia dintre noi care încercăm să ne extindem orizonturile noastre şi sa avem o vedere teologica a lucrurilor. Pentru ca dorim coexistenţa paşnică a tuturor, bazata pe principiile de caritate şi prietenie”.

Apoi a adăugat: „Acesta este crezul Patriarhiei Ecumenice şi vreau să amintesc că în anul 1920 regentul scaunului patriarhal, împreună cu Sinodul, a adresat catolicilor şi protestanţilor, de-a lungul liniilor nou-createi “societati a natiunilor”, o enciclică numită „Comunitatea bisericilor”. Aceasta enciclica este considerata astăzi de către Consiliul Mondial al Bisericilor drept „Carta” mişcării ecumenice a timpurilor noastre. Acest lucru este bine cunoscut celor din interior şi este bine ca să fie raspandit la cât mai mulţi oameni posibil”.

Apoi Bartolomeu a subliniat: „În ceea ce priveşte dialogul inter-religios, acesta este credinţa şi crezul nostru. Pentru ca avem nevoie sa ne cunoastem reciproc mai bine, să lucram împreună respectând în acelaşi timp convingerile religioase ale celorlalti, identitatea lor culturala, fara opresiune. Aceasta este singura modalitate de a trăi în pace. Din acest motiv, Patriarhia, în dorinta de a avea un dialog cu celelalte Biserici şi confesiuni creştine, a stabilit în ultimii 25 de ani un dialog cu Islamul şi Iudaismul. Am avut pana acum mai multe întâlniri de succes. Cu musulmanii şi evreii, fraţii noştri, noi nu discutăm probleme pur teologice, deoarece ar fi dificil. Ci vorbim mai degraba despre problemele sociale, care afecteaza pe toţi oamenii peste tot în lume, întreaga omenire”.

Ecologia a fost una dintre temele favorite ale Patriarhiei Ecumenice inca din anul 1989. Patriarhul a spus: „Tot ceea ce noi încercăm să facem, facem pentru că credem că tine de datoria noastră, pentru că Biserica ar trebui să fie o prezenţă activă în lumea contemporană şi să fie sensibila la problemele oamenilor, sa-i constientizeze şi să-i încurajeze să iubească şi să protejeze natura ca pe propria lor casa”.

„Mediul şi natura sunt creatia lui Dumnezeu, şi nu aparţin numai noua, celor care trăim astăzi în 2010, ci apartin tuturor generaţiilor viitoare”

Episcopul Dositei, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a comentat cuvantul Patriarhului Bartolomeu pentru AsiaNews: „O anumită confuzie predomină în unele sectoare ale lumii creştin-ortodoxe între cei doi termeni, tradiţie şi tradiţionalism. Tradiţie – la care se referă adesea aceste minorităţi, este permanenta cautare de a interpreta si intelege adevarul, în timp ce tradiţionalismul, care in esenta aparţine acestor minorităţi, este o sterilitate intelectuala care adesea este identificata cu naţionalismul în lumea ortodoxă”.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.asianews.it/news-en/Bartholomew-I:-we-will-continue-to-dialogue-with-the-Pope-and-Islam-20309.html

foto>

http://cdn.wn.com/pd/03/ea/357b552597143b62cee9dc1f0806_grande.jpg

 

Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei „CĂTRE POPOR”

„CĂTRE POPOR”

enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.

În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.

Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

Traducere Mihail Ilie

__________________

http://www.zoiforos.gr/

http://www.inews.gr/152/olo-to-keimeno-tou-fylladiou-pros-to-lao-tis-ieras-synodou-tis-ekklisias-tis-ellados.htm

__________________

sursa postarii> Razboi intru Cuvant, 29 decembrie 2010

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/12/29/marturisire-esentiala-profetica-a-sinodului-bisericii-greciei-despre-cauzele-crizei-economice-planul-de-inrobire-mondiala-si-remediile-sale-duhovnicesti-si-despre-o-prima-strategie-diversionista-d/

 

Mitropolitul Ieremia de Gortina infrunta un oficial grec ateu la Centrul de conferinţe din Dimitsana

Mitropolitul Ieremia de Gortina: “Adică nu trebuia să facem aghiazmă?… să-ţi fie ruşine!… aici este patria Sfântului Grigorie al V-lea, (Patriarhul Constantinopolului, spânzurat de turci – n.n.)… ruşine şi vouă celor din sală care nu aţi spus nimic!… protestez şi ies din sală…. toţi preoţii afară!… să ştiţi că aveţi aici un episcop nebun, urmaş al lui Grigorie al V-lea!”

~~~+~~~

Pelerin ortodox/ 27 decembrie 2010

Incident serios la Dimitsana cu Mitropolitul Ieremia de Gortina

Duminică, 19 decembrie 2010, la Centrul de conferinţe din Dimitsana, plin până la refuz de oameni şi autorităţi, Mitropolitul Ieremia de Gortina şi Megalupoli, cu mai mulţi preoţi şi monahi, a oficiat slujba de depunere a jurământului de către noul primar de Gortina, dl. Ioannis Giannopoulous.

După o alocuţiune de câteva minute a Mitropolitului la adresa noului primar, care a fost aplaudată de mulţime, un membru influent, dispreţuind prezenţa sfântului cler, a luat cuvântul şi a spus că „nu avem nevoie de preoţi, deoarece, conform regulamentului, nu se prevede prezenţa arhiereului şi a preoţilor la depunerea jurământului”.

Aceste cuvinte dispreţuitoare la adresa sfinţitului cler, spuse într-un moment oficial şi în prezenţa mulţimii, l-au enervat pe Mitropolitul Ieremia, care într-adevăr cu aciditate şi mânie l-a atacat pe insultător şi pe un ton ridicat i-a spus: „Asta te-a deranjat pe tine, domnule, prezenţa preoţilor? Noi, preoţii şi arhiereii, ne-am luptat să existe o patrie liberă şi ca tu să te mişti liber. Şi se spun aceste cuvinte, creştinilor, aici în Dimitsana, unde s-a născut Patriarhul Grigorie, care a fost spânzurat pentru credinţă şi patrie? Ruşine unora şi încă odată ruşine celor care s-au pus să facă Elada noastră atee. Nu-i vom lăsa. Eu care am venit aici sunt inspirat de frânghia Patriarhului Grigorie şi vreau să devin un luptător, vreau să devin nebun pentru credinţa cea sfântă. Să ştiţi şi să aflaţi că aici, în Dimitsana, aveţi un episcop nebun, care nu va rămâne indiferent la omuleţii şi piticii care vor să se pună cu sfânta noastră credinţă şi să dezrădăcineze iubirea noastră faţă de Hristos şi faţă de Preasfânta, pe care ne-au lăsat-o ca zestre părinţii noştri. Eu sunt copil al unui erou din munţii albanezi şi tatăl meu, voinic de 25 de ani, n-a fost ucis în munţii albanezi, ca să vină acest domn să dispreţuiască aici în mod public sfântul cler. Deci, de vreme ce, după spusele acestui domn, la care nu am auzit să protesteze cineva dintre dumneavoastră, nu este nevoie de preoţi la depunerea jurământului, protestez şi ies din sală şi dau poruncă tuturor preoţilor şi monahilor să plece şi ei din sală”.

Şi adresându-se preoţilor şi monahilor, a spus: „Haideţi! Haideţi! Toţi părinţii să ieşim, de vreme ce ne dispreţuiesc”.

Atunci, întreaga mulţime a fost electrizată de scenă şi de cuvintele pline de durere şi de indignare ale arhiereului şi a protestat spunând să iasă afară din sală cel care a spus acele cuvinte şi nu arhiereul nostru.

Şi toţi primarii de dinainte şi autorităţile şi noul primar şi poporul au căzut în faţa arhiereului şi i-au cerut iertare pentru incident şi l-au rugat să nu iasă din sală nici el, nici clericii.

Scena a fost foarte dramatică şi impresionantă şi nu poate fi exprimată în cuvinte. În sfârşit, kir Ieremia a cedat în faţa argumentului duios al fostului primar din Dimitsana, dl. Anastasios Vlahos, care a spus:

„Înaltpreasfinţite, vă amintesc cei patru ani de excelentă cooperare a noastră şi vă rog să uitaţi cuvântul jignitor spus la adresa preoţilor şi să rămâneţi şi dumneavoastră şi preoţii în sală”.

În continuare au luat cuvântul primarul şi oficialii. Toţi, la începutul cuvântului lor, i-au cerut iertare arhiereului pentru incident.

Arhiereul însuşi, după cum am auzit şi am constatat, a fost liniştit sufleteşte şi bucuros, deoarece prin acest incident s-a convins că în Gortina, cu reşedinţa la Dimitsana, ideile ateiste auzite sunt înăbuşite de propriul său popor şi de autorităţi.

(pentru versiunea românească: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, surse: ROMFEA.GR şi THRISKEFTIKA)

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2010/12/27/h-%CE%B1%CE%BD%CF%84%CE%AF%CE%B4%CF%81%CE%B1%CF%83%CE%B7-%CF%84%CE%BF%CF%85-%CE%BC%CE%B7%CF%84%CF%81%CE%BF%CF%80%CE%BF%CE%BB%CE%AF%CF%84%CE%BF%CF%85-%CE%B3%CF%8C%CF%81%CF%84%CF%85%CE%BD%CE%BF%CF%82/

 

Ceremonia de intronizare a PS Teodosie ca Episcop de Raska si Prizren *(Kosovo)

B92.net & Emg.rs/ 26 decembrie 2010

Ceremonia de intronizare a PS Teodosie a avut loc duminica, 26 decembrie 2010, la reconstruita catedrala “Sf. Gheorghe” din orasul Prizren, scaunul Eparhiei de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia. […]

Adresandu-se episcopului Teodosie si adunarii prezente, Patriarhul Irineu a vorbit despre suferinta experimentata de Prizren, Patriarhia Sarba si sarbi in provincia Kosovo-Metohia:

„Aceasta este o zi mare, ziua intronizarii unui episcop care ar trebui să ajute Patriarhia Sarba sa-si continue istoria sa şi existenţa în provincia Kosovo-Metohia, şi sa insufle oamenilor o nouă speranţă”. […]

La ceremonie au participat reprezentanti ai Bisericii Ortodoxe Ruse si Greaca, calugari ai Muntelui Athos, 1500 de credinciosi, majoritatea din Kosovo-Metohia, reprezentanti ai comunitatilor musulmane, catolice si evanghelice, precum si reprezentanti KFOR, UNMIK si EULEX. Din partea UE au participat reprezentanti ai Consiliului Europei, membri ai oficiilor europene din Pristina si reprezentanti ai Organizatiei pentru Securitate si Cooperare in Europa. […]

trad.dan.camen.

Această prezentare necesită JavaScript.

sursa>

http://www.emg.rs/en/news/serbia/142880.html

http://www.b92.net/eng/news/society-article.php?yyyy=2010&mm=12&dd=26&nav_id=71758

 

Hirotonirea Arhim. Nicodim Vulpe intru episcop pentru Episcopia de Edinet si Briceni (Rep. Moldova)

26 decembrie 2010

Catedrala „Iisus Mantuitorul” din Moscova

Această prezentare necesită JavaScript.

Citeste si:

Decizii de referinta in Mitropolia Moldovei din Basarabia

sursa>

http://www.patriarchia.ru/db/text/1369946.html

 

2011 – Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română

[Desi este o initiativa laudabila, totusi, din manifestarile ce sunt preconizate a se desfasura in anul 2011 pe aceasta tema, prea putin dintre ele vin in intampinarea credinciosilor, cele mai multe adresandu-se clericilor. Parca se doreste mai degraba catehizarea clericilor decat in plan misionar a laicilor, membri ai Bisericii. Asadar,  dupa parerea mea, este nevoie de un echilibru in aceste manifestari. Prea multe colocvii, dezbateri si studii academice nu fac decat sa abstractizeze si sa obiectiveze aceasta problema si nu sa o rezolve in mod concret pe plan misionar si pastoral. Tema aceasta nu se va epuiza si mai ales rezolva prin acele studii si colocvii academice, ci se va acutiza si mai mult prin lipsa de interventie misionara in realitatea concreta a parohiilor. Sa nu uitam nici faptul ca aceste  consacrari omagiale ale  anilor, din 2009 incoa, nu sunt decat copii  fidele  dupa cele ale „fratilor” catolici de la Vatican – dan.camen.]

La iniţiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în şedinţa de lucru din 6 iulie 2010, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul 2011 să fie declarat Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română.

În acest sens, Cancelaria Sfântului Sinod a elaborat un program-cadru cu caracter naţional bisericesc pentru realizarea în anul 2011 a proiectului religios-duhovnicesc, cultural-editorialistic şi mediatic intitulat 2011 – Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română.

În anul 2011, Patriarhia Română şi eparhiile din ţară şi străinătate vor organiza conferinţe pastoral-misionare, colocvii teologice, dezbateri şi seri duhovniceşti despre Tainele Sfântului Botez şi Sfintei Cununii (prezentare istorică, semnificaţie teologică şi existenţială, pregătirea în vederea primirii lor, pastoraţia familiei creştine, practici neortodoxe, necanonice şi nelegale privind săvârşirea celor două Sfinte Taine, problema familiilor mixte din punct de vedere interconfesional sau interreligios etc.). De asemenea, profesori de la instituţiile de învăţământ teologic ortodox vor realiza studii, comentarii, bibliografii cu conţinut biblic, istoric, dogmatic, liturgic, omiletic-catehetic, pastoral-social despre cele două Sfinte Taine, rolul familiei creştine din punct de vedere religios, spiritual, cultural şi social şi apărarea instituţiei sacre a familiei în faţa provocărilor contextului contemporan secularizat. O atenţie specială va fi acordată celor două Sfinte Taine în cateheza ortodoxă, ora de religie şi programul catehetic Hristos împărtăşit copiilor al Patriarhiei Române.

Ca parte a programului-cadru naţional bisericesc, la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din primăvara anului 2011 se va trata tema 2011 – Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, care va fi aprofundată la Conferinţa pastoral-misionară semestrială din toamna anului 2011 sau la una dintre conferinţele preoţeşti administrative lunare pe care o va stabili fiecare eparhie.

În toamna anului 2011, la Palatul Patriarhiei va avea loc o şedinţă solemnă a Sfântului Sinod cu tema 2011 – Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română. Cu acest prilej, va fi organizată o expoziţie tematică cuprinzând cele mai frumoase şi reprezentative fresce, icoane, miniaturi, broderii şi ţesături, mozaicuri şi vitralii care reflectă Botezul şi familia creştină în arta bisericească ortodoxă.

Manifestările organizate în Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română vor fi susţinute şi mediatizate pe larg de către Centrul de Presă Basilica al Patriarhiei Române (Radio Trinitas, Televiziunea Trinitas, publicaţiile Lumina, Agenţia de ştiri Basilica, Biroul de Presă), mass-media bisericească eparhială şi presa laică.

Site-ul Patriarhiei Române (www.patriarhia.ro) va avea în anul 2011 o secţiune specială, care va prezenta calendarul evenimentelor, informaţii, ştiri, documentare şi activităţile realizate în Anul omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română.

BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri-patriarhie/bi2011_anul_omagial_al_sfantului_botez_si_al_sfintei_cununii

_in_patriarhia_romanaib_3000.html

 

La ce-a folosit inscrierea pentru recensamantul Cesarului August din vremea carmuirii Siriei de catre Quirinius?

Cuvânt la înscrierea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu

şi pururea Fecioarei Maria şi la Iosif, al celui întru Sfinţi

Părintelui nostru Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei [1]

[Este o intrebare pe care mi-am pus-o mereu cand citeam acele versete din Sfanta Scriptura. Am gasit insa raspunsul in acest cuvant al Sf. Atanasie cel Mare la inscrierea pentru recensamant a Fecioarei Maria si a lui Iosif în cetatea lui David. – dan.camen.]

Aşa cum lucrătorii ce caută aur în pământ sapă acolo unde află vreo vână care arată firişoare de aur, folosind-o ca pe o povăţuitoare a câştigului lor, şi nu schimbă locul mai-nainte de a ajunge cuibul aurului ce le zace înainte, întru acelaşi chip şi noi – dătători de lu­cruri ai lucrării celei bisericeşti, avându-l în mâini pe Evanghelistul Luca spre înţelegerea stăpâneştii vistierii a naşterii din Fecioară – nu vom înceta din cercare mai-nainte de a aduna curat bogăţia ce ne zace înainte. Pentru aceasta, să-l urmăm pe evanghelistul după rânduială, ca să nu lăsăm nimic din cele pricinuitoare de câştiguri. Căci, deşi mici sânt graiurile întru începuturi, însă mari sunt învăţă­turile de taine ale bucuriei. Şi nimeni să nu se îngreţoşeze de cu­vânt, socotindu-le mici pe cele acum citite. Căci, faţă de puterea Stăpânului ce S-a născut, mici şi foarte mici sânt cele citite acum: scutece, şi iesle şi loc foarte neîndemânatic. Deci acestea sunt mici, iar cele ce zac înainte sunt tainice: pântece netâlcuit, sân necuprins, sâni izvorâtori de sfinţenie, lapte curgând în chip străin, alăptare străină de legea cea firească, Maică a Domnului înscrisă fiind, Iosif logodnicul îmbrăţişând împărtăşirea numelui, nu a lucrului.

Căci l-ai auzit cu puţin mai-nainte pe Evanghelistul Luca zicând: “în zilele acelea a ieşit poruncă de la Avgust Chesarul ca să se înscrie toată lumea. Această înscriere dintâi s-a făcut pe când Qvirinius ocârmuia Siria. Şi mergeau toţi să se înscrie, fiecare întru a sa cetate. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Vitleem, pentru că era din casa şi din familia lui David, ca să se înscrie cu Mariami, cea logodită lui femeie, fiind ea grea” (Luca 2, 1-5). Văzut-ai cum graiurile sunt mici, iar învăţăturile mari de taine?! Întâia înscriere se legiuia, şi Domnul, Cel ce pe toată lumea o are scrisă, Se purta în pântece. Şi a slobozit ca Maica Sa să fie înscrisă în lungile condici romane. Fiindcă şi către ucenicii Săi a zis: “Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, pentru că numele voastre s-au scris în cer” (Luca 10, 20)[2]. Cine nu va grăi, cine nu se va minuna de pogorământul Domnului? Sus[3] slobod, şi jos[4] scris în condici! Sus Fiu, şi jos rob! Sus împărat, şi jos năimit! Sus bogat, şi jos sărac! Sus închinat, şi jos numărat între birnici![5] Sus având scaun dumnezeiesc, şi jos odihnindu-Se în peşteră proastă! Sus – sânul cel necuprins şi părintesc, şi jos un loc hrănitor de dobitoace şi o peşteră! Cine nu se va minuna? Sus lucruri mari, şi jos scutece mici: Cel ce dezleagă[6] Se înfaşă, Cel ce hrăneşte era hrănit, Cel necuprins Se vedea prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la sâni, Cel ce le poartă pe toate Se purta în chip netâlcuit; Cel ce nu lipseşte de nicăieri, nefiind scris împrejur întru un loc, Se scria împrejur. O prea-slăvite lucruri! Elisaveta a născut în casă luminată, iar Fecioara a născut în peşteră mică. Ioan pe pat, iar Domnul în iesle!

Nu fără rost s-a făcut naşterea Domnului din fecioară; nu fără rost S-a înfăşat El cu scutece; nu fără rost suge sânul; nu fără rost S-a culcat în iesle; nu fără rost este chemat la înscrierea lui Avgust. Toate sânt pentru ceva, şi către ceva şi cu închipuire. Din fecioară Se naşte ca să-l îndrepteze pe Adam cel întâi zidit, cel zidit din pământul fecioară, din ţărână. Se înfaşă cu scutece ca să dezlege lanţurile păcatelor noastre, [adică] să dezlege legăturile cu legături, după graiul cel zis că fiecare se strânge cu legăturile păcatelor. Sâni a supt ca să izvorască laptele darului, pe care l-a izvorât din coasta Sa[7], căci laptele nu este nimic altceva decât sânge albit. S-a culcat în iesle ca să îndrepteze necuvântarea[8] omenirii şi să Se facă hrană pentru amândouă jivinele. A căror două jivine? A norodului păgânesc şi a celui iudaic, pentru care este scris: “între două jivine vei fi cunoscut”. A primit înscrierea Chesarului Avgust ca să îndrepteze nerânduiala cea lumească, căci înscrierea aceasta s-a făcut arvună a bunei rânduieli celei lumeşti. Şi cum că cele zise sânt adevărate, ascultă prin scurte cuvinte:

Mai-nainte de înomenirea Domnului, multă tiranie stăpânea nea­mul oamenilor, fără de socoteală se ocârmuia locul pământului, bat­jocură se făcea vredniciei de împărat. Căci mulţi oameni se ridica­seră împăraţi: dacă cineva avea sub el o sută de bărbaţi, îndată lua asupră-şi vrednicia împărătească. Una ca aceasta era întrecerea nea­murilor, care iubeau stăpânirea de loc, şi nu treceau din loc în loc decât dacă s-ar fi într-armat unii asupra altora în vreun chip oare­care. Această tulburare zăbovind multă vreme, numai ce Domnul a primit a veni pe pământ şi a Se sălăşlui în palat fecioresc, şi îndată a încetat multa stăpânire şi a răsădit monarhia, făcând a se aşeza peste toţi stăpânirea Romanilor. [Şi aceasta s-a făcut] după urmarea petre­cerii celei cereşti. Căci – aşa cum în cer stăpâneşte o împărăţie peste mulţi, deşi dracii au lepădat jugul deasupră-le, ca nişte barbari – într-acest chip şi pe pământ, deşi multe neamuri erau nesupuse, totuşi stăpânea o împărăţie, aceea a Romanilor, fiindcă se stăpânea de sus. Deci pentru această nerânduială a poruncit împăratul ce Se purta în pântece să se rânduiască întâia înscriere în vremea lui Avgust. Pentru aceea a îngăduit ca şi El însuşi să fie înscris stăpânirii Romani­lor, spre întărirea legilor poruncite. Căci atunci stăpâneşte legea împăratului, când împăratul, cel ce legiuieşte, va împlini legea cel dintâi. Fiindcă cel ce pune lege şi nu o împlineşte este mai degrabă surpător decât dătător al legii. Deci întâia înscriere, aceea din vremea lui Avgust, s-a făcut pentru buna rânduială mai sus zisă, ca slujba Legii să se mute şi seminţia Iudeilor să se surpe şi să se oprească. Ca Iudeilor celor fără de rânduială să nu le mai fie cu pu­tinţă să-i ucidă pe cei nevinovaţi folosind legiuirea lor, ci, supunându-se jugului nevoii, să urmeze legile Romanilor.

Deci de nevoie era înscrierea mai sus zisă din vremea lui Av­gust, căci aceasta a smerit neamul Iudeilor şi a prea-înălţat neamul Creştinilor, nemaiîndrăznind de acum Iudeii, cu frica stăpânirii Ro­manilor, să se folosească de nebunia lor dinainte. De aceea – după înscrierea aceasta, când L-au prins pe Domnul şi se sârguiau să-L dea la moarte – n-au îndrăznit să lucreze după socoteala şi voia lor, după cum făcuseră cu Proorocii, pe care fără de socoteală i-au des­picat.[9] Ci L-au adus la Pilat, stăpânitorul Roman, ca să-I facă cercare şi ispitire şi să-L osândească pentru cele zise, meşteşugind împreună-învoire cu dânşii. Pentru aceea şi Pilat, ca un stăpânitor Ro­man, dacă i-a văzut pe Iudei turbându-se ca nişte câini asupra ucide­rii Domnului, i-a întrebat, zicând: Precum ştiţi arătat, nimic vrednic de moarte nu aflu în omul acesta. O, Iudei! – pentru ce vă sârguiţi a întina stăpânirea Romanilor, prinzându-L pe cel drept prin desfrânare şi voind a-L face vinovat pe cel nevinovat? Nimic vrednic de moarte nu aflu în omul acesta. Deci negreşit Varava să fie ucis, iar Hristos să Se slobozească. Fiindcă acela este ucigaş şi pricinuitor de tulburare, iar Acesta făcător de bine şi dătător de viaţă. […] Dar ce? Iudeii nici aşa nu s-au învoit, ci l-au vestit pe el ca vrăjmaş al Chesarului, zicându-i în faţă lui Pilat, celui ce-L părtinea pe Hristos: Nu eşti prietenul Chesarului, fiindcă pe Cel ce Se zice pe Sine îm­părat voieşti să-L slobozi viu. Dar nici aşa n-a îngăduit Pilat Iude­ilor să lucreze orice ar fi voit după a lor socoteală. Căci, dacă le-ar fi dat voie Iudeilor, aceia L-ar fi omorât pe Domnul cu pietre, ori L-ar fi fierăstruit cu fierăstrău de lemn.[10] Şi, făcându-se acest lucru, noi ne păgubeam de cruce, fiindcă lemnul crucii era osândire a ju­decăţii Romanilor. Pentru aceea îi şi întreba Pilat pe Iudei: “Ce voiţi să-I fac lui Iisus, pe Care îl numiţi Hristos?” Iar ei, bizuindu-se pe certarea Romanilor, au strigat: “Ia-L, ia-L, răstigneşte-L pe El!” (Ioan 19, 15). Şi îndată Pilat s-a plecat, căci era stăpânit de sus[11].

Deci pentru această bună rânduială s-a legiuit întâia înscriere, aceea din vremea Chesarului Avgust. Fiindcă, de nu s-ar fi legiuit mai-nainte înscrierea aceasta, trupul Domnului nu s-ar fi dat îngro­pării celei desăvârşite, căci Iudeii, pentru nebunia lor cea covârşitoa­re, aveau să-l dea ori focului, ori să-l cufunde în mare. Căci, dacă pe prietenul Lui, pe Ieremia, l-au aruncat în groapa tinii, ce ar fi vrut a face cu trupul Domnului, dacă n-ar fi avut legea Romanilor pălmuindu-i? Pentru aceea, neslobozind Iudeii nimănui să ia trupul Domnului de la Pilat, Iosif cel din Arimateea, prieten fiind al lui Pilat, s-a apropiat şi l-a cerut de la Pilat, aducându-i oarecare dar.

Deci – zic – de nevoie a fost înscrierea din vremea Chesarului Avgust. Căci, deşi logodnicul Fecioarei se mâhnea – precum ai au­zit puţin mai înainte[12] – însă lumea toată primea început de bună rân­duială. […]

____NOTE___________________

[1] Fragment extras din cartea Sf. Ioan Damaschin, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Teofilact al Bulgariei, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie al Nissei, Sf. Atanasie cel Mare, Sfinţii Părinţi despre Naşterea şi Întruparea Cuvântului, ediţie îngrijită de Florin Stuparu, Ed. Sophia – Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007, pp. 93-98

[2] În acea “carte a vieţii”, pomenită (de pildă) la Daniil 12, 1; la Filipeni 4, 3 şi în multe locuri din Apocalipsa Sfântului Ioan. Iar “cartea vieţii – după Teofilact – este cunoştinţa şi hotărârea lui Dumnezeu, Care încă de aici a hotărât şi a întărit a le de viaţa veşnică [“celor ce s-au luptat întru Evanghelie”, Filipeni 4, 3]; precum, dimpotrivă, cel ce nu crede este osândit încă de aici, cum a zis Domnul: “Cel ce nu crede, acum s-a judecat” (Ioan 3, 18)” (în tâlcuirea epistolelor lui Pavel).

[3] În cer.

[4] Pe pământ.

[5] Înscrierea (recensământul) are (printre altele) rostul de a-i număra pe plătito­rii de biruri.

[6] Precum zice Teofilact: “Prin Iisus Hristos, a fost dezlegat păcatul lui Adam. […] [Şi] nu s-ar fi făcut izbăvire şi dar Iudeilor şi «neamurilor», dacă nu s-ar fi dezlegat mai înainte vechiul păcat al lui Adam, care era semănat întru toţi oame­nii. Şi acesta nu se putea dezlega prin altcineva, fără numai prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul lui Dumnezeu nu putea dezlega acest păcat altfel, fără numai purtând trup şi făcându-Se om, pătimind şi murind pentru toţi oamenii, şi astfel, prin moartea Sa, slobozindu-i pe toţi de păcat şi de moarte. Şi, precum printr-un singur om, Adam, au intrat în lume păcatul şi moartea, tot aşa şi printr-un alt singur om, Iisus Hristos, s-au dat darul şi viaţa, […] Aceasta e o mare dovadă a iubirii lui Hristos către oameni, căci El a făcut în tot chipul şi toate le-a suferit numai ca să dezlege păcatele noastre” (în tâlcuirea epistolelor lui Pavel).

[7] “Ci unul din ostaşi a împuns cu suliţa coasta Lui, şi îndată a ieşit sânge şi apă” (Ioan 19, 34).

[8] Lipsa de raţiune, pricinuită de iubirea patimilor, care ne aseamănă într-un fel cu dobitoacele, măcar că acelea nu au patimi.

[9] Toţi Proorocii au fost batjocoriţi, loviţi şi la urmă ucişi (cei mai mulţi) de către Iudeii care nu răbdau proorociile lor. De pildă, Miheea a fost lovit: “Şi s-a apropiat Sedechia, fiul lui Hanaan, şi l-a lovit pe Miheea peste falcă, zicându-i: «Care Duh al Domnului este cel ce a grăit întru tine?»” (3 Împăraţi 24, 24). Încă şi pe Eleazar, care avea 90 de ani, cel dintâi cărturar şi cinstitor de Dumnezeu, l-au bătut cu bice, de care a şi murit, zicând: “Cunoscut este Domnului, Celui ce are sfânta cunoştinţă, că, putând a mă slobozi de moarte, cumplite dureri sufăr fi­ind bătut pe trupul meu; cu sufletul însă pătimesc cu dulceaţă acestea, pentru frica Lui” (2 Macavei 6, 30). Alţii au suferit legături şi închisori mai înainte de a fi ucişi. Aşa, Proorocul Ieremia, despre care e scris: “Şi a fost cuvântul Domnului a doua oară către Ieremia, şi el era încă legat în ograda temniţei” (Ieremia 33, 1). Tot despre Miheea, înainte de a fi ucis cu sabia, Scriptura zice aşa: “Şi a zis împăratul lui Israil (Ahav adică): «Luaţi-l pe Miheea şi întoarceţi-l pe el către Hemir, împăratul ce­tăţii!» Şi lui Ioas, fiul împăratului, i-a zis: «Puneţi-l pe acesta în temniţă şi să mănânce el pâine de necaz şi apă de necaz, până ce mă voi întoarce cu pace»” (3 Îm­păraţi 24, 26). Iar despre Proorocul Anania, Sfânta Scriptură zice: “Şi în vremea aceea a venit Anania Proorocul către Asa împăratul lui Iuda, şi i-a zis: «Fiindcă te-ai nădăjduit în împăratul Siriei, şi nu ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceasta s-a isprăvit puterea Siriei din mâna ta.» Şi s-a mâniat Asa pe proorocul, şi l-a pus pe el în temniţă, căci s-a mâniat asupra lui” (2 Cronici 16:7). Şi în cartea lui Ieremia se scrie că împăratul Ioachim l-a omorât pe Urie Prooro­cul, căci proorocea împotriva Ierusalimului. “De asemenea, a mai proorocit în nu­mele Domnului un oarecare Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, şi a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai cu aceleaşi cuvinte ca şi Ieremia. Şi, când au auzit cuvintele lui regele Ioiachim, şi toţi curtenii lui şi toate căpeteniile, a căutat regele să-l omoare. Şi, auzind de aceasta, Urie s-a temut, şi a fugit şi a trecut în Egipt. Dar regele Ioiachim a trimis şi în Egipt oameni şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu aceştia. Şi l-au adus pe Urie din Egipt şi l-au înfăţişat la regele Ioiachim, şi acesta l-a ucis cu sabia şi a aruncat trupul lui acolo unde erau mormintele oamenilor de rând” (Ieremia 26, 20-23). Iar alţii au fost ucişi în chip şi mai cumplit. “Adică – după cum arată Teofilact – s-au tăiat cu fierăstrăul, asemenea lui Isaia de către împăratul Manase. Şi nu cu fierăstrău de fier, ci de lemn – precum zice – pentru ca schingiuirea şi muncirea să se facă mai aspră şi mai îndelungată. Această tâlcuire o face şi Teo­dorit” (în tâlcuirea epistolei către Evrei a Sfântului Apostol Pavel).

[10] Ca pe marele Isaia, cum ziceam mai înainte

[11] Sfântul Atanasie urmăreşte să arate că păgânii Romani au fost rânduiţi de Dumnezeu să ocârmuiască Iudeea pentru a se putea împlini iconomia naşterii, pătimirii şi învierii Domnului, pe care altfel Iudeii ar fi căutat să o împiedice. De aceea îl arată pe Pilat ca pe un împlinitor al voinţei dumnezeieşti, mai puţin vi­novat de uciderea Mântuitorului decât Iudeii. Şi, într-adevăr, “două sânt învinui­rile [asupra Iudeilor] – după Teofilact. Una, că Pilat – cu toate că era om Elin [păgân, n. m.], şi deci nu văzuse vreun semn [făcut de Iisus] şi nu-i cunoştea pe Prooroci – voia totuşi să-L sloboadă, iar [ei] – Iudei fiind, şi întru semne petrecând şi întru proorociile cele pentru Hristos îndeletnicindu-se – nu [au] primit aceasta […]. Şi, a doua, că [au cerut să le dăruiască un bărbat ucigaş]”. Nu e mai puţin adevărat însă că şi Romanul e vinovat de acea ucidere, şi aceasta nu trebuie uitată. După cum zice acelaşi Teofilact: “E arătat că Pilat, dăruindu-L pe Iisus Iudeilor, a făcut aceasta cu suflet ucigaş. Fiindcă şi judecata lui Dumnezeu a trecut-o cu vederea, şi legea Romanilor a călcat-o dând la moarte sânge nevinovat, ca să placă ucigaşilor, deşi putea fi judecat pentru călcarea de lege de împăratul Romanilor, care îl trimisese să stăpânească hotarele Ierusalimu­lui” (în tâlcuirea la Faptele Apostolilor).

[12] Cum citim la Matei: “Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădeas­că, a voit s-o lase în ascuns” (Matei 1, 19)

_________________________

foto>

http://timothyministries.org/images/CensusofQuirinius_large.jpg

 

(eng) Metropolitan Seraphim of Piraeus had made anti-semitic remarks in a live television broadcast

Metropolitan Seraphim of Piraeus Spreading

Conspiracy Theories Based on the „Protocols”

John Sanidopoulos – Mystagogy/ 22 december 2010

Metropolitan Seraphim has been instrumental as of late in spreading conspiracy theories and unfounded fears among Greeks. This year alone he has appealled to the Greek government for the dissolution of Freemasonry in Greece based on the accusation that they worship Satan, opposed the new Greek Citizen’s Card because it is a forerunner to the Mark of the Antichrist, and supported the Artemian schism in Serbia. Below is his latest spread of misinformation, obviously infuenced by the discredited Protocols of the Learned Elders of Zion.

Metropolitan Seraphim of Piraeus says Hitler was just a Zionist instrument to convince the Jews to leave Europe to Israel and ‘establish the new Empire’, JTA reports. – John Sanidopoulos

December 22, 2010 – Haaretz

A leading priest in Greece said that the world Jewry was to blame for the country’s financial problems, the Jewish Telegraphic Agency reported on Wednesday.

While being interviewed on a morning show of Greece’s largest television station, Mega TV, the Metropolite of Piraeus Seraphim said that international Zionism tries to destroy family values by promoting one-parent families and same-sex marriages, and said there is a Zionist conspiracy to enslave Greece and Christian Orthodoxy.

The Metropolite also said that Hitler was just a tool used by Zionists in order to ensure the establishment of Israel.

When the Greek host asked him, „Why do you disagree with Hitler’s politics? If they are doing all this, wasn’t he right in burning them?,” the Metropolite answered, „Adolf Hitler was an instrument of world Zionism and was financed from the renowned Rothschild family with the sole purpose of convincing the Jews to leave the shores of Europe and go to Israel to establish the new Empire.”

He went on to say that Jews such as „Rockefeller, Rotchschild and Soros control the international banking system that controls globalization.”

The JTA quoted the president of the Athens Jewish community, Benjamin Albala, as saying: „Watching and listening to the program, I felt disgust hearing the Metropolite of Piraeus expressing himself like that against world Zionism, and shamelessly saying that Hitler with the help of Jewish bankers did what he did.”

source>

http://www.johnsanidopoulos.com/2010/12/metropolitan-seraphim-of-piraeus.html

~~~+~~~

A Statement of Clarification By

Metropolitan Seraphim of Piraeus

John Sanidopoulos – Mystagogy/ 23 december 2010

Due to public outcry regarding the recent remarks of Metropolitan Seraphim of Piraeus blaming the current financial crisis on a Zionist conspiracy and making statements that Adolph Hitler was controlled by these same Zionists (see here), the Metropolitan felt the need to clarify his remarks today in his own words below. – John Sanidopoulos

December 23, 2010 – Romfea.gr

On the occasion of the concerns raised by the European Jewish Congress with regard to my interview with the MEGA television channel on the 20th of December, I have to say the following:

1. The things I said during my television appearance on the show „Society Hour Mega” are strictly my personal views and opinions of which I have repeatedly expressed my position verbally and in writing.

2. I respect, revere and love the Jewish people like any other people of our world according to the teaching of the incarnated Son of God and the true Messiah the Lord Jesus Christ the Savior and Redeemer, who was heralded by all the Prophets and was incarnated through the Jewish nation.

3. My public vehement opposition against International Zionism refers to the organ that is the successor of the „Sanhedrin” which altered the faith of the Patriarchs, the Prophets and the Righteous of the Jewish nation through the Talmud, the Rabbinical writings and the Kabbalah into Satanism, and always strives vigorously towards an economic empire set up throughout the world with headquarters in the great land beyond the Atlantic for the prevalence of world government and pan-religion.

4. I consider like any sane person on the planet the Nazi regime and the paranoid dictator Adolf Hitler as horrible criminals against humanity and take a stand with all honor and respect against the Jewish Holocaust and any other heinous genocide such as that of the Pontic Greek and Armenian people. Besides, the Greek nation mourns thousands of martyrs from the criminal Nazi atrocities.

+ The Metropolitan of Piraeus, Seraphim

The Greek Orthodox Archdiocese of America has publicly condemned such rhetoric also in a statment made today. – John Sanidopoulos

GREEK ORTHODOX ARCHDIOCESE

DECRIES ANTI-SEMITIC RHETORIC

Romfea.gr

NEW YORK – In response to the recent anti-Semitic rhetoric that has been unfortunately used publicly by a Hierarch of the Church of Greece, the Holy Archdiocese of America condemns any such language, and expresses its sadness that these hurtful words should have been spoken at all. The Greek Orthodox Archdiocese of America considers the remarks to be gravely offensive and totally unacceptable.

As a leader in Interfaith Dialogue, the Greek Orthodox Archdiocese affirms its longstanding and positive relations with the Jewish Community here and abroad, and grieves with them at this incident, which is not expressive of the feelings and attitude of the Greek Orthodox Church in America and worldwide, and the Greek Nation. In this Holy Season that celebrates peace and good will among all peoples, we pray that, with God’s grace and help, mutual respect, understanding and love will prevail.

source>

http://www.johnsanidopoulos.com/2010/12/statement-of-clarification-by.html

~~~+~~~

Dora Bakoyannis: „The Statements of Metropolitan

Seraphim of Piraeus Are Unacceptable”

John Sanidopoulos – Mystagogy/ 24 december 2010

December 24, 2010 – Romfea.gr

The statements of Metropolitan Seraphim of Piraeus were deemed unacceptable in a statement made by the chairman of the Democratic Alliance, Dora Bakoyannis.

The entire statement of Ms. Bakoyannis:

„With astonishment I was informed of the unacceptable statements of Metropolitan Seraphim of Piraeus, which are already doing their rounds around the world through the international media, which worked, more or less, the dire economic crisis plaguing our country into a Jewish conspiracy, and essentially denying the Holocaust both of the Jewish people and of our fellow Jews in particular, making further derogatory remarks of other crises’.

History is not rewritten on the basis of any bias. Therefore I appeal to the hierarchy of the Church of Greece to take up the matter immediately, because the statements of Metropolitan Seraphim not only puts himself outside the society of love which is the hallmark of Christians, especially Orthodox, but also tarnish the long and glorious history of tolerance for diversity and protection of all by the Orthodox Church.

Simultaneously, he brutally undermines the memory of great hierarchs, such as Damaskinos of Athens, who made every effort to rescue the Jews of Athens, and Chrysostomos of Zakynthos, who managed during the Second World War to save 275 Jews of the island.

In his statements, however, Seraphim of Piraeus, ignoring therefore that the Church is directly linked to the State, infringed the penal law of Greece, which strictly prohibits and punishes those who incite racial hatred and passions. But in this regard, Greek Justice has the power to rule.”

source>

http://www.johnsanidopoulos.com/2010/12/dora-bakoyannis-statements-of.html

~~~+~~~

Archons of the Ecumenical Patriarchate in America

condemn Anti-Semitism, a message from

the National Commander

New York, NY – 12/24/2010

The Order of Saint Andrew, the First-Called Apostle, Archons of the Ecumenical Patriarchate of Constantinople, unequivocally condemn anti-Semitism, and in particular condemn the egregious anti-Semitic tirade of the Metropolitan of Piraeus broadcast on Greek television this past week. The Order expresses its outrage that a cleric of the Greek Orthodox Church could speak such heinous and outlandish falsehoods directed at any group of human beings. In a statement of the Commander of the Order, Dr. Anthony Limberakis said:

“It is unconscionable that a Hierarch of the Church could speak this way, much less believe these things. As dedicated Church servants who support and defend the religious freedom of the Ecumenical Patriarchate and religious liberty for all people, we cannot be silent in the face of this repugnant attack on our Jewish brothers and sisters. As Orthodox Christians, and as persons of Greek heritage, we are appalled by the behavior, attitude, and malevolent speech of Metropolitan Seraphim of Piraeus. We say unconditionally that he in no way represents either Orthodox Christianity or the Hellenic ideals. His behavior has brought embarrassment and shame on his high office and we hope he will retract and apologize for his outrageous remarks. As we prepare for the Feast of Christmas, we pray for all people to embrace each other with respect and tolerance glorying God in the highest, with peace on earth and good will amongst women and men.”

source>

http://www.archons.org/news/detail.asp?id=453

~~~+~~~

UPDATE

Bishop’s Jewish rant slammed

Ekathimerini/ 27 december 2010

The government has condemned televised remarks by a Greek orthodox bishop last week who blamed the country’s financial woes on a worldwide Jewish conspiracy while claiming that the Holocaust was orchestrated by Zionist organizations.

Interviewed last week on Mega TV, Seraphim of Piraeus also claimed there is a plan to enslave Greece and Orthodox Christians, while describing Adolf Hitler as “an instrument of world Zionism.”

Government spokesman Giorgos Petalotis on Thursday condemned “the language of hatred by whoever expresses it,” calling it “an insult to Greece, our culture and society.”

The controversial language has drawn strong criticism from the European Jewish Congress, which has asked the Church of Greece to remove the bishop from his position.

During the interview, Seraphim said that Hitler was financed by the renowned Rothschild family “with the sole purpose of convincing the Jews to leave the shores of Europe and go to Israel to establish the new Empire.”

Some 10,000 Greek Jews survived the Holocaust; the community now numbers roughly 5,000.

source>

http://www.ekathimerini.com/4dcgi/_w_articles_politics_100008_27/12/2010_121972

 

Decizii de referinta in Mitropolia Moldovei din Basarabia

Sfântul Sinod a luat decizii cu referinţă

la Mitropolia Moldovei

Mitropolia.md/ 24 decembrie 2010

Astăzi a avut loc ultima şedinţă din acest an a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse la care a participat şi ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului şi al Întregii Moldove.

În cadrul şedinţei a fost trecută în revistă agenda patriarhului din ultimele trei luni, precum şi principalele evenimente din cadrul patriarhiei.

Cu referinţă la Mitropolia Moldovei s-a decis hirotonirea în treapta de episcop a Arhimandritului Nicodim (Vulpe), blagocin de Orhei, pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni.

Totodată, în urma raportului ÎPS Mitropolit Vladimir şi a cererilor depuse de slujitorii din cadrul Eparhiei de Ungheni şi Nisporeni, Prea Sfinţitul Petru de Hâncu, vicar al Mitropoliei Moldovei, a fost numit în funcţia de episcop eparhiot.

În acelaşi timp parohiile din raionul Hânceşti au fost scoase de sub oblăduirea Eparhiei de Cahul şi Comrat, urmând să intre în cadrul Eparhiei de Ungheni şi Nisporeni.

sursa>

http://www.mitropolia.md/main/show_article/3641

~~~+~~~

Arhimandritul Nicodim (Vulpe) a fost numit astăzi

episcop pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni

Moldova crestina/ 24 decembrie 2010

Astăzi în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse s-a decis hirotonirea în treapta de episcop a Arhimandritului Nicodim (Vulpe), blagocinul de Orhei, pentru catedra vacantă de Edineţ şi Briceni. Hirotonia acestuia ar putea avea loc duminică, 26 decembrie 2010, în Catedrala Patriarhală din Moscova.

.

Tot astăzi Sf. Sinod l-a reales pe Episcopul Petru Musteaţă pentru catedra de Ungheni şi Nisporeni, după ce a mai ocupat această funcţie între anii 2006-2007, iar din 2007 şi până în prezent a purtat titlul „de Hâncu” şi a fost vicar al Mitropoliei Chişinăului şi a Moldovei. În această eparhie a fost inclus şi raionul Hânceşti, care până acum era în Eparhia de Cahul şi Comrat, păstorită de PS Anatolie.

.

sursa>

http://www.moldovacrestina.info/2010/12/arhimandritul-nicodim-vulpe-a-fost-numit-astazi-episcop-pentru-catedra-vacanta-de-edinet-si-briceni/

 

Componenta delegatiei Bisericii Ortodoxe Ruse la intalnirea pregatitoare de la Chambesy 2011 a Comisiei Inter-Ortodoxe

Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, reunit in data de 24 decembrie 2010, a audiat si ulterior aprobat raportul mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, presedintele Departamentului Patriarhiei Ruse pentru Relatii Externe Bisericesti (D.E.C.R.), privind componenţa delegatiei Bisericii Ortodoxe Ruse la urmatoarea intalnire pregatitoare a Comisiei Inter-Ortodoxe care se va desfasura intre 21-27 februarie 2011 la Chambesy (Elvetia).

Membrii delegatiei sunt:

–  Ilarion, Mitropolitul Volokolamskului, presedintele D.E.C.R. (seful delegatiei)

– Mark, Arhiepiscopul Berlinului, Germaniei si Marii Britanii (membru)

– Protopopul Nikolai Balashov, presedintele adjunct al D.E.C.R. (consultant)

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.patriarchia.ru/db/text/1368553.html

 

De anul viitor romanii vor avea card national de sanatate

Comunicat de presă

Ministerul Sanatatii/ 23 decembrie 2010

Începând de anul viitor, românii vor beneficia de cardul naţional de sănătate. La iniţiativa Ministerului Sănătăţii, Guvernul României a aprobat astăzi Ordonanţa de urgenţă privind introducerea cardului naţional de sănătate.

Cardul naţional va fi un document care va deveni obligatoriu pentru fiecare asigurat ce doreşte să acceseze servicii medicale în unităţile sanitare din reţeaua publică, dar şi pentru medicii din sistem care vor primi, la rândul lor, un card medical profesional. Acesta se emite individual, pentru fiecare asigurat cu vârsta peste 18 ani, asemenea cărţii de identitate.

Cardul asiguratului va cuprinde unele informaţii minime despre cetăţean, precum:

1. datele de identitate şi codul numeric personal ale asiguratului;

2. cod unic de identificare în sistemul de asigurări sociale de sănătate;

3. numărul de identificare al cardului naţional de asigurări sociale de sănătate.

Pe de altă parte, cardul va conţine şi alte date, de natură medicală, care vor fi stocate pe un cip. Cip-ul va conţine informaţii, ca de exemplu:

a) diagnostice medicale cu risc vital şi boli cronice;

b) grupa sanguină şi Rh;

c) acceptul exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după deces;

d) medic de familie: nume, prenume, date contact.

Diagnosticele medicale cu risc vital şi bolile cronice care vor fi înregistrate pe cip-ul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al preşedintelui CNAS.

Informaţia referitoare la acceptul exprimat, în timpul vieţii, pentru prelevarea de organe, ţesuturi şi celule, după deces, se va înregistra pe cip-ul cardului naţional de asigurări sociale de sănătate, sub condiţia respectării dispoziţiilor prevăzute la art. 147 pct. 5 din Legea nr.95/2006 (prin act notarial de consimţământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul naţional al donatorilor de organe, ţesuturi şi celule), iar accesul la această informaţie a personalului medical va fi stabilit prin Normele metodologice date în aplicarea Legii.

Cardul profesional al medicului va fi utilizat de către acesta, în acelaşi timp cu cel al pacientului, pentru ca acesta din urmă să poată beneficia de servicii medicale. Toţi medicii din sistem vor primi un astfel de card, acesta va fi un fel de card de control, va fi cheia de acces în sistemul informatizat.

EXEMEPLU- un pacient are nevoie de o reţetă de la medicul de familie. Acesta va merge cu cardul medical la medicul de familie, care la rândul său va introduce în sistem şi cardul său pentru a putea accesa informaţiile şi a elibera reţeta.

Nu se va putea efectua niciun serviciu medical dacă nu există cele două carduri în acelaşi timp introduse în sistem.

Asiguraţii vor plăti numai contravaloarea emiterii cardului, care este estimată la suma de 2 euro. Persoanele asigurate vor avea obligaţia prezentării cardului naţional de asigurări sociale de sănătate în scopul acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflaţi în contract cu casele de asigurări de sănătate. Neprezentarea cardului conduce la acordarea serviciilor medicale contra cost, cu excepţia serviciilor de urgenţă.

Conform noului act normativ, furnizorii de servicii medicale, medicamente şi dispozitive medicale aflaţi în relaţii contractuale cu casele de asigurări de sănătate vor avea obligaţia de a acorda asistenţa medicală titularilor de card naţional de asigurări sociale de sănătate, care prezintă acest document la data acordării respectivelor servicii, în condiţiile prevăzute de contractul-cadru şi de normele metodologice de aplicare a acestuia.

Persoanele asigurate au obligaţia prezentării cardului naţional de asigurări sociale de sănătate în vederea acordării serviciilor medicale de către furnizorii aflaţi în contract cu casele de asigurări de sănătate. Neprezentarea cardului conduce la acordarea acestor servicii contra-cost, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale şi a bolilor cu potenţial endemo – epidemic.

“Implementarea cardului naţional de sănătate reprezintă o necesitate pentru eficientizarea sistemului sanitar. Era nevoie demult de un astfel de demers. Prin acest proiect facem de fapt primul pas spre informatizarea sistemului medical care va conduce la disciplină financiară şi medicală. Sistemele informatice sunt mult mai sigure decât cele în care se folosesc documente scrise, pe hârtie. Dacă în prezent, hârtiile se plimbă de la instituţie la alta şi pot fi accesate şi citite de oricine, în sistemul informatic, doar pacientul şi medicul au acces la informaţii. Iar dacă datele vor fi publice, autorităţile vor avea posibilitatea să cunoască cine le-a divulgat, ceea ce este foarte greu de probat în acest moment”, a declarat CSEKE Attila, ministrul Sănătăţii

Introducerea cardului naţional de sănătate va îmbunătăţii mecanismul de control al costurilor din sistemul de asigurări sociale de sănătate, prin:

* introducerea unui mecanism suplimentar de control pentru evidenţele, raportările şi decontările serviciilor medicale;

* asigurarea accesului rapid al furnizorilor de servicii medicale la un minim de date medicale necesare deciziei medicale, în special în caz de urgenţe medicale;

* valorificarea tehnologiilor actuale privind accesul şi schimbul de date în condiţii de deplina siguranţă si protecţie a datelor cu caracter personal conform legislaţiei în vigoare şi recomandărilor Uniunii Europene

Cardul va fi livrat prin Poştă, la domiciliu, fiecărui asigurat.

Producerea cardului naţional de asigurări sociale de sănătate se realizează de către Imprimeria Naţională S.A, iar personalizarea documentului de către Centrul Naţional Unic de Personalizare a Paşapoartelor Electronice din cadrul Direcţiei Generate de Paşapoarte, structură componentă a Ministerului Administraţiei şi Internelor.

Implementarea procesului de introducere a cardului naţional de sănătate va începe din luna ianuarie 2011, şi estimăm că primele carduri vor fi primite de asiguraţi în al doilea semestru din 2011.

Data de intrare în vigoare a cardului se va stabili prin hotărâre de guvern.

sursa>

http://www.ms.gov.ro/?pag=62&id=8733&pg=1

 

Război împotriva Crăciunului?

Romania Libera/ 24 decembrie 2010

Crăciunul şi creştinismul se află sub asediu în toată lumea, în Occident şi în lumea necreştină. Dar acesta nu este un motiv să nu ne bucurăm de Sărbătoarea Naşterii Domnului. Dimpotrivă.

În New Jersey, la intrarea în tunelul Lincoln, spre New York, o organizaţie de atei americani a plasat un panou publicitar care îi înfăţişează pe Cei Trei Magi şi următorul text: „ŞTIŢI că este un mit. Anul acesta sărbătoriţi RAŢIUNEA!„. Un alt panou le spune cetăţenilor dintr-un alt stat: „Da, Virginia… Nu există Dumnezeu!„. În Canada, patria de origine a multiculturalismului, departamentul de psihologie al unei universităţi din British Columbia a realizat următorul studiu: a pus două grupe de studenţi în două clase, una „dotată” cu un mic brad de Crăciun, iar cealaltă fără, şi i-a întrebat cum se simt. Se pare că studenţii sikh şi budişti s-au simţit nesiguri şi excluşi la vederea bradului, drept pentru care „studiul” conchide că expunerea publică a simbolurilor de Crăciun afectează sentimentul de incluziune al minorităţilor religioase şi încrederea lor de sine.

În Oregon, o şcoală a interzis bradul de Crăciun, ca fiind un simbol religios. În America, Crucea Roşie a interzis toate simbolurile legate de Crăciun. Angajaţilor unor lanţuri de magazine importante, precum Gap, Best Buy, Eddie Bauer, Banana Republic şi Home Depot, le este interzis să le ureze clienţilor „Crăciun fericit!”. Mai multe municipalităţi au fost avertizate să îndepărteze scena Naşterii Domnului, tradiţional amplasată într-o piaţă publică, din orice loc care poate măcar aminti de autorităţile publice, în numele secularismului şi al separaţiei religiei de stat. Nici măcar Google nu mai prezintă Crăciunul pe pagina sa de pornire, ci un evantai de tradiţii foarte multiculţi.

În Tennessee, celebra Uniune Americană pentru Libertăţi Civile (ACLU) a trimis o serie de scrisori şcolilor publice, prin care le cere să evite etalarea simbolurilor religioase creştine şi să expună simboluri seculare care să promoveze incluziunea. În Tennessee, patria muzicii country – şi a lui Jack Daniels! -, comentatorul conservator al postului Fox News Bill O’Reilly crede că toate acestea fac parte dintr-un „război împotriva Crăciunului” lansat de stânga progresistă împotriva valorilor creştine tradiţionale ale Occidentului, un concept emis de un alt comentator Fox News, John Gibson, într-o carte publicată în urmă cu cinci ani.

Cel puţin în ceea ce priveşte ACLU, O’Reilly are dreptate. Responsabilii ACLU au încercat să răspundă acuzaţiilor sale în mai multe articole (inclusiv în USA Today) şi comunicate în care afirmă că nu au nimic împotriva Crăciunului, din contră, şi că nu au nimic împotriva expunerii simbolurilor creştine ATÂTA VREME CÂT SE FACE ACASĂ SAU LA BISERICĂ.

Toate aceste atitudini par extrem de tolerante şi de sensibile la adresa libertăţii religioase, dar nu sunt. Ateii nu sărbătoresc raţiunea, pentru că ateismul este doar o altă CREDINŢĂ. Oricine a avut vreodată de-a face cu ştiinţa ştie că ştiinţa nu poate şi nici măcar nu încearcă să răspundă la întrebări privind transcendenţa. Nici măcar nu le pune. Dacă vrei să fii ştiinţific şi „raţional” până la capăt, atunci te declari agnostic, nu ateu. Ateismul este doar o altă atitudine metafizică şi atât. Despre ACLU şi celelalte intervenţii ale autorităţilor într-o poveste care nu-i priveşte ar fi de întrebat numai atât: ce facem cu colindele? Sunt o expresie a religiozităţii creştine manifestate în spaţiul public. O să le interzicem sau o să le îngrădim în spaţiul Bisericii sau în cel al locuinţei personale când ele sunt menite să fie expresii ale coeziunii comunităţilor CREŞTINE? Sigur, ACLU nu vrea să facă asta! În august a publicat un comunicat în care „aplauda proiectul construcţiei unui «centru islamic plus moschee»” în apropiere de Ground Zero. Problema cu moscheile e că sunt foarte publice şi, de cinci ori pe zi, un tip pe care îl numesc muezin cheamă lumea la rugăciune public, cu ajutorul unor boxe destul de puternice. Sigur, ACLU nu ar aproba aşa ceva.

Apropo de lumea islamică, Bill O’Reilly nu are dreptate. Nu există nici un război împotriva Crăciunului şi a creştinismului în America sau în Occident. Doar mici bătălii cu o stângă fără repere. Adevăratul război se duce altundeva: în Irak, unde creştinii sunt măcelăriţi de Al Qaeda, în Liban, unde au devenit minoritate, în Egipt, unde copţii sunt oficial cetăţeni de rangul doi, sau în China şi Coreea de Nord, unde persecuţia comuniştilor împotriva creştinilor se numără în mii de victime. Papa Benedict al XVI-lea a numit săptămâna trecută creştinismul ca fiind cea mai persecutată religie de pe glob. Faptele arată că are dreptate. Dar acesta este mai curând un motiv se ne bucurăm încă şi mai mult de vestea Naşterii Domnului. Există Speranţă. Când mergeţi diseară la slujbă, gândiţi-vă la oamenii care îşi riscă viaţa când îşi fac cruce. Crăciun Fericit!

CRISTIAN CAMPEANU

sursa>

http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/razboi-impotriva-craciunului-210980.html

foto>

http://3.bp.blogspot.com/_RkZBsmMSHGM/TP_UACbVrVI/AAAAAAAAEQI/snXoi5dZMQ4/s1600/bbweb.jpg

http://ffrf.org/uploads/news/virginia_large.jpg

 

Mesajul Majestăţii Sale Regelui Mihai I de Crăciun 2010

Ziua Veche/ 24 decembrie 2010

Români,

Pentru câteva minute, vă spun bun găsit din liniştea căminului nostru de la Săvârşin. Am trecut cu toţii printr-un an greu, cu destule suferinţe şi nemulţumiri. Dar, în viaţa multora dintre noi au existat şi motive de bucurie şi speranţă. Felicit pe cei care au reuşit performanţe economice, mai ales micii întreprinzători şi companiile mijlocii. Felicit pe tineri şi pe profesorii din universităţi, licee şi şcoli, care au continuat munca lor importantă, în ciuda greutăţilor. Felicitări celor din agricultură, care au reuşit să meargă mai departe, deşi rămaşi fără resurse şi încurajare. Felicit funcţionarii publici, diplomaţii, militarii, oamenii de artă, pentru stăruinţa lor de a-şi face datoria, deşi puternic încercaţi de lipsa banilor şi descurajaţi instituţional.

Sunt mâhnit pentru toate momentele prin care mamele, oamenii bătrâni şi cei bolnavi sunt nevoiţi să treacă.

România are nevoie de infrastructura şi de instituţii respectate. Agricultura nu este un domeniul al trecutului istoric, ci al viitorului. Şcoala este o piatră de temelie a societăţii. Universităţile răspund administrativ faţă de guvernare, dar au nevoie să fie libere din punct de vedere organizatoric şi ştiinţific.

Regina şi cu mine, alături de Familia noastră, am mers în oraşele şi comunele ţării, încurajând profesii, iniţiative, organizaţii şi instituţii. Am făcut în anul care se încheie multe vizite internaţionale, în care am susţinut interesele fundamentale ale României.

Suntem cu gândul la militarii români din teatrele de operaţii. Sunt mândru de sutele de mii de români aflaţi la lucru în străinătate, pentru o viaţă mai bună şi mai demnă. Ei ajută mult familiile lor şi România.

Toate guvernele europene au acum greutăţi. Criza economică obligă la măsuri impopulare. Totuşi, există multe feluri de a micşora asprimea consecinţelor pentru populaţie. 2011 va fi poate ceva mai bun, dar vor exista dificultăţi, drept pentru care ţara trebuie să fie protejată.

Sper ca anul viitor să aducă respect şi etică în instituţii, simţ al datoriei şi altruism în viaţa publică. Valorile şi competenţa ar trebui să fie criteriile noastre. Aveţi încredere în democraţie, în rostul instituţiilor publice şi în regulile lor!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Mihai R

sursa>

http://www.ziuaveche.ro/politica/politica/9011-mesajul-majestii-sale-regelui-mihai-i-de-crciun-2010.html

foto>

http://glasul.ro/pozegalerie/2010-10-2917__ro__ZA__regele%20mihai.jpg

 

Declaraţia de presă a IPS Bartolomeu cu ocazia Crăciunului 2010 („Biblia din Parlament”)

Cu regretul că unele probleme de sănătate nu imi vor permite să vă primesc in resedinta mea pentru traditionalul Mesaj de Crăciun, Vă trimit alăturat textul Declaratiei mele de presă, impreună cu cele mai cordiale felicitări de sfintele Sărbători si urarea de La multi ani! In vremea Vechiului Testament, sub domnia lui Iosia, a fost descoperită in templu cartea Deuteronomului, adică Legea dată de Dumnezeu lui Moise. Iar regele, după ce a citit-o, si-a dat seama cu durere de enorma distantă ce se produsese intre poruncile lui Dumnezeu si comportamentul poporului pe care el, regele, il cârmuia. Asa s-a hotărât să stârpească idolatria si relele moravuri, restaurând ordinea morală in societate.

Asa s-ar cuveni să fie si-n zilele noastre: Biblia din Parlament ar trebui să existe nu doar ca obiect in fata căruia demnitarii isi depun jurământul, ci si ca indreptar pentru legile pe care acestia le plănuiesc, le votează si le promulgă. Dacă ei ar deschide Biblia numai câteva pagini, atunci in tara noastră nu ar mai exista acte normative menite să legifereze sau să permită pornografia, prostitutia, homosexualitatea, concubinajul, practici care nu sunt altceva decât tot atâtea căi deschise spre dezintegrarea familiei si disolutia societătii. E inadmisibil să juri cu mâna pe Biblie si să faci legi impotriva Bibliei! De aceea ne vom ruga neincetat pentru ei, alesii nostri, pentru ca Dumnezeu să le lumineze mintea si să le incline inima doar spre ceea ce este drept, bun si de folos acestui popor, asa cum a făcut, pe vremuri, regele Iosia.

Până atunci ii rog fierbinte pe părinti să aibă grijă de copiii lor. Stiu că avem multe familii adevărate, cu părinti iubitori si copii cuminti. Dar tocmai de aceea vă rog si vă indemn, părintilor, să fiti veghetori, ca nu cumva copiii vostri buni să incapă pe mâna celor ce-i strică, sau să aibă la indemână ceva ce le poate intina fiinta. Nu-i lăsati doar pe seama scolii, căci intr’o scoală pot exista programe perverse sau o directoare care, in schimbul câtorva cadouri ieftine, le permite traficantilor să-si etaleze scârboasele mărfuri in văzul copiilor. Ajutati-vă odraslele să invete cu drag si să se poarte frumos! Cutremurati-vă de familiile destrămate si de copiii lor rămasi pe drumuri, bântuiti de mizerie si de vicii precoce. Oferiti le pruncilor vostri mai putin televizor si mai multă lectură: din cărtile frumoase si, pe cât se poate, pagini alese din Sfintele Scripturi. Eu cunosc un copil care a citit Biblia, in intregime, la vârsta de zece ani; nu e important ce si cât a inteles, ci faptul in sine că a citit-o si n’a uitat-o. Faceti din Fiul Mariei un prieten al copiilor vostri; si fiti siguri că Pruncul Iisus vă va surâde din iesle, iar Copilul Iisus va merge spre Nazaret tinându-vă de mână.

† BARTOLOMEU

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului,

Mitropolitul Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului

 

sursa>

http://corinanegreanu.blogspot.com/2010/12/declaratia-de-presa-mitropolitului.html

foto>

http://2.bp.blogspot.com/_0fRzyX-JoL4/SZ1Ra-czjDI/AAAAAAAAKPw/c-pIESTlcak/s1600-h/IPS+Bartolomeu+Anania+contra+pasapoartelor+biometrice.jpg

 

Pastorală la Nasterea Domnului 2010 a Mitropolitului Bartolomeu Anania („Astazi”)

[Sublim si Deplin. Sublinierile si boldirile imi apartin -dan.camen.]

 

Pastorală la Nasterea Domnului 2010

a Mitropolitului Bartolomeu Anania

† B A R T O L O M E U

din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Vadului,

Feleacului şi Clujului,

Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului,

iubitului meu cler şi popor, har şi pace de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări.

 

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Trăim realitatea unor vremuri, în care şi la noi în ţară, la fel ca peste tot în lume, Crăciunul se arată foarte devreme, scăldat într’o uriaşă risipă de lumini şi culori. Ai crede că toate jocurile de artificii ale lumii, ţâşnite’n văzduh şi sparte în milioane de jerbe sclipitoare, s’au aninat în copaci, pe balcoane, pe stâlpi, prin grădini, pe acoperişurile clădirilor, în ghirlande de văpăi sărbătoreşti.

Fireşte, întâia şi marea bucurie e a copiilor. Moş Crăciun, pe cât de bătrân, pe atât de ispititor, surâde din desagă şi făgăduieşte la nesfârşit. Părinţii i se supun cu mare lepădare de sine şi-i mută sacul sub crengile bradului festiv, coalizaţi într’o universală şi superbă amăgire a vârstei de cristal.

În nici o altă sărbătoare, tradiţia nu e atât de strâns îngemănată cu izvorul ei religios. Mai înaintea icoanei rituale şi a slujbei liturgice, colinda cântă la fereastră şi-L vesteşte pe Dumnezeu‑Pruncul. În credinţă şi datină, copiii sunt înaintemergătorii preoţilor şi, poate, cei mai autentici ambasadori ai veşnicului Bethleem, purtătorii adevăratei tradiţii a colindelor, care ne oferă o tainică înţelegere a sufletului acestei superbe sărbători.

Cei vechi ai noştri aveau o mai dreaptă înţelegere a Crăciunului decât o avem noi, mulţi din cei de azi. Copleşiţi de atâta simţ al istoriei, suntem tot mai aplecaţi să observăm pe un Iisus al ei, care s’a născut cândva cu aproape două mii de ani în urmă, o dată pentru totdeauna, a cărui întrupare o celebrăm printr’o amintire liturgică şi, eventual, printr’un ospăţ la care El nu a fost poftit. Imnografii Bizanţului ştiau mai mult decât pricepem noi din cântările lor, şi anume că Naşterea Domnului, anuală, e mai mult decât o comemorare, mai mult decât un praznic, mai mult decât o noapte festivă; ea e nu numai amintirea evenimentului, ci evenimentul însuşi, tot atât de real ca şi acela din Betleem, petrecut acum la măsura transfigurărilor inaugurate de Înviere. Misterul euharistic presupune mai întâi prezenţa pâinii ce se va preface în Trup; nu în zadar proscomidiarul are chipul Peşterii şi nu fără un înţeles al întrupării este purtată pâinea, încă nesfinţită, în procesiune solemnă, ca un Trup în devenire.[1]

Când Roman Melodul[2] cânta: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte”[3], el credea în acel astăzi ca într‑un moment în care întruparea se repetă aidoma, pentru noi, la modul tainic dar nu mai puţin real. Imnografia Naşterii Domnului abundă în asemenea limpezimi.

Când însă vorbeam de cei vechi ai noştri, mă gândeam la vechile noastre colinde de Crăciun, una din moştenirile cele mai preţioase pentru înţelegerea noastră ca oameni ai locului şi neam de durată. Colindele de Crăciun, opere colective ale creatorilor anonimi, evocă sentimentul Naşterii Domnului în versuri de mare adâncime şi frumuseţe, al căror lirism e alimentat de certitudinea credinţei şi de participarea afectivă directă. La vremea când se năşteau colindele, Roman Melodul încă nu cânta la noi în grai românesc, şi totuşi ele îi seamănă printr’o ortodoxie care nu era a teologiei şi nici măcar a ştiinţei de carte. După ele, istorică e nu numai întruparea care s’a petrecut cândva, ci şi aceea care se petrece acum, sub ochii noştri, înnoită perpetuu de un prezent continuu. Iată numai câteva exemple:

Astăzi s‑a născut Hristos, / Mesia chip luminos…;

Nouă azi ne‑a răsărit / Mesia cel mult dorit…;

Preacurata / Naşte astăzi pe Hristos.

S‑ar putea însă ca unii grămătici ai limbii să bănuie că în aceste expresii nu e vorba de nimic altceva decât de ceea ce se cheamă, în stilistică, prezentul istoric. Ca şi cum s‑ar fi temut de o asemenea împotrivire, cei vechi ai noştri, anonimii făcători de colinde, ne‑au lăsat această bijuterie lirică, de a cărei frumuseţe eu, unul, nu mă pot sătura în veac:

Mare‑i seara de‑astă seară,

Dar nu‑i seara de‑astă seară,

Ci e seara lui Crăciun,

Lui Crăciun celui bătrân

Când s’a născut Fiul Sfânt,

Fiul Sfânt pe‑acest pământ.

Las la o parte extraordinara măiestrie a versurilor, pe care orice mare poet ar putea fi gelos, şi mă mărginesc la a pofti pe oricine să găsească ceva asemănător în tot folclorul popoarelor lumii. Colindul începe printr’o afirmare a momentului de acum, urmat îndată de o negare a lui prin invocarea momentului de atunci, dar negarea e doar aparentă, căci ea nu numai că nu anulează realitatea imediată ci, dimpotrivă, o potenţează prin reiterarea evenimentului originar. Seara aceasta de Crăciun e mare, într’adevăr, dar ea ar risca să rămână o simplă sărbătoare dacă într’însa nu s’ar întrupa acelaşi Fiu care s’a născut în Betleem. Poemul are atâta adâncime şi pe marginea lui s’ar putea scrie atât de mult, încât aş îndrăzni să cred că, chiar dacă autorul lui ar fi cunoscut imnele inspiratului Roman Melodul, le‑a întrecut. Anonimul vizionar preia dimensiunea unei sărbători anuale şi, prin numai câteva versuri, o proiectează, uriaş, în ciclul cosmic, conferindu‑i atât atributul prezentului continuu cât şi pe acela al sfinţeniei.

În urmă cu mai mulţi ani, pe când mă aflam în Detroit, în timpul unei convalescenţe, reciteam cartea lui Mircea Eliade Mitul eternei reîntoarceri (Le mythe de l’Eternel retour).[4] Fascinat, o dată mai mult, de erudiţia savantului care mă copleşea cu citate din folclorul universal, din Tibet până’n Peru şi din Scandinavia până’n inima Africii, dar dezamăgit, în acelaşi timp, de absenţa unei cât de mici incursiuni prin cultura noastră populară, i‑am scris imediat autorului (pe care‑l cunoscusem cu un an în urmă, la Paris), semnalându‑i – pentru o eventuală ediţie revăzută – începutul acestei superbe colinde româneşti care, după părerea mea, ilustrează perfect tema cărţii – convertirea timpului istoric în timp mitic, prin care omul devine contemporan cu fenomenul original.

Imnografia Naşterii Domnului pune în lumină şi faptul că întruparea a unit cerul cu pământul şi că, prin aceasta, cel din urmă a căpătat o anume transfigurare. În timp ce Fecioara îi oferă Logosului un trup, pământul îi oferă o peşteră în care El să se întrupeze. Adăpostindu‑l pe Fiul ceresc, peştera devine ea însăşi cer, aşa după cum Fecioara devine scaun de heruvimi. Este o intimitate stihială pe care numai misterul întrupării a putut‑o realiza.

Colindele noastre merg mai departe şi localizează evenimentul în spaţiul românesc. Ultimul vers al colindului citat mai sus afirmă că Fiul s‑a născut „pe‑acest pământ”. Evident, nu e vorba de pământul ca planetă, de vreme ce în univers nu mai există o alta cu acelaşi nume, ci de acest pământ, al nostru, al poporului care‑şi asumă rolul de gazdă a lui Dumnezeu. Un alt colind se rosteşte gingaş: La Vitleem colo jos

Cerul arde luminos …

Betleemul nu mai este undeva în Palestina, ci în chiar inima ţării româneşti, e pe undeva pe‑aci, „colo jos”, mai devale, la îndemâna ochiului fizic, ce poate fi arătat cu mâna prin fereastră. El e transfigurat de un cer care îl inundă cu lumină, căci tocmai aici, în bătaia vederii noastre:

Preacurata

Naşte astăzi pe Hristos.

Maica este nefericită, plânge, căci e săracă şi nu are cu ce să‑l înfaşe pe Fiul de Împărat. Dar femeile din preajmă se implică în lacrimile ei şi sunt gata pentru un act de participare:

Nu mai plânge, Maica mea,

Scutecèle noi ţi‑om da,

Pruncul Sfânt de‑ai înfăşa.

Scena acestui Betleem românesc e populată, aşadar, nu numai cu îngeri, cu păstori şi magi, ci şi cu localnicele care aleargă să‑şi asume acest moment de superbă maternitate. Pământul devine cer, dar transfigurarea îi cuprinde şi pe locuitorii lui, părtaşi la misterul Naşterii.

Aşa stând lucrurile, cum să nu iubeşti un neam care şi‑a înnobilat sentimentul duratei prin credinţă în perpetuitatea Întrupării? Şi cum să nu iubeşti un pământ în ale cărui scutece şi‑a încălzit Dumnezeu sfintele Lui picioruşe?

În sfârşit, e cazul să ne oprim şi asupra uneia din cele mai gingaşe poezii izvorâte din lirica poetului nostru Mihai Eminescu, Colinde, colinde!, pe care, pentru marea ei frumuseţe şi prospeţime, o vom cita întreagă:

Colinde, colinde!

E vremea colindelor,

Căci ghiaţa se’ntinde

Asemeni oglindelor

Şi tremură brazii

Mişcând rămurelele.

Căci noaptea de azi‑i

Când scânteie stelele.

Se bucur’ copiii.

Copiii şi fetele

De dragul Mariei

Îşi piaptănă pletele,

De dragul Mariei

Şi‑al Mântuitorului

Luceşte pe ceruri

O stea călătorului.[5]

Orice comentariu ar arunca peste ea o umbră nemeritată.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Sărbătorile de iarnă sunt, aşa cum am văzut zugrăvit în universul colindelor noastre, o superbă celebrare a purităţii. Naşterea Domnului din Preacurata Fecioară, prospeţimea Anului Nou, apele sfinţite ale Bobotezei, îngerescul chip al Sfântului Ioan, colindele, datinile, bradul de Crăciun, toate sunt menite să ne sustragă mizeriilor endemice şi să ne aducă aminte că, cel puţin două săptămâni din an, putem fi mai buni la inimă, mai frumoşi în gândire şi mai curaţi la suflet.

Din păcate, există printre noi destui creştini care sărbătoresc un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într’un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici. Nimic alarmant, dacă o astfel de petrecere în lanţ nu s’ar contura ca mod de viaţă al multora din tinerii noştri de azi, fără nici o apărare legiuită într’un mediu din ce în ce mai agresiv şi mai dizolvant.

Pornind de la premiza că planeta noastră este opera lui Dumnezeu, sunt un partizan al mişcărilor ecologiste, care nu-şi propun altceva decât refacerea şi menţinerea pământului în toată puritatea, frumuseţea şi rodnicia lui. Nu am auzit însă de un ecologism spiritual, de un curent împotriva poluării sufletelor tinere, sistematic agresate de libertinajul mediatic care le inculcă gustul pentru vulgaritate, pornografie, violenţă şi desfrâu. Or, gustul viciat devine mentalitate, iar mentalitatea deviată răstoarnă valorile, consfinţind anormalitatea drept normalitate, în interiorul unei libertăţi prost înţelese şi rău folosite. Aceasta, însă, nu exclude neputinţa de a înţelege libertatea în sensul ei profund şi adevărat. Cum am înţeles‑o noi? Libertatea de a nu mai respecta regulile de circulaţie rutieră, libertatea de a devasta adăposturile din staţiile de autobuz, libertatea de a fi dezmăţaţi, libertatea televiziunii de a afişa neruşinarea, libertatea presei de a cultiva limbajul mitocănesc, calomnia şi asasinatul moral, libertatea copilului de a‑şi sfida părinţii, libertatea mamei de a‑şi ucide pruncul nenăscut, libertatea legii de a consfinţi anormalul drept normal, libertatea sindicalistului de a impune legea ciomagului, libertatea patronului de a‑şi ascunde veniturile, libertatea frontierelor de a înstrăina bunuri culturale şi de a asigura invaziile nocive de tot felul, libertatea insului de a crede că poate oricând să facă ce vrea… Nu este liber cel care poate să facă şi să spună ce vrea, ci este liber cel care spune şi face ceea ce trebuie şi ceea ce este cuviincios.

Iubiţii mei fii sufleteşti,

Avem o lege pentru protecţia copilului, dar ea nu se resimte şi pe micul ecran, şi cu atât mai puţin în şcolile publice unde funcţionează, obligatoriu, aşa-zisele programe de sănătate care-i învaţă pe copii cum să îmbătrânească vertiginos prin depravare planificată. Avem o lege antidrog, dar nu şi una antidezmăţ. Avem o lege anticorupţie, dar nu şi una antiseducţie. Avertismentul antialcoolic devine timid şi neputincios în vecinătatea imediată a beţivului proclamat erou. Ora de religie nu poate face mare lucru dacă eforturile Bisericii nu sunt sprijinite de instituţiile statului, de societatea civilă şi, nu în ultimul rând, de presă. Ne interesează copiii străzii, dar nu avem dreptul să-i uităm pe copiii maidanului moral. Astăzi suntem într-o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor.

Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă-l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi-vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie.

Un gând bun, şi copiii noştri vor primi cel mai frumos cadou de Sfintele Sărbători. La mulţi ani!

____________________

---

[1] Bartolomeu Anania, Cartea deschisă a Împărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni, EIBMBOR, Bucureşti, 2005, p. 38.

[2] R. J. Schork, Sacred Song From the Byzantine Pulpit: Romanos the Melodist, University Press of Florida, 1995.

[3] Condacul Naşterii Domnului, glas 8. A se vedea şi R. J. Schork, op. cit., p. 49-60.

[4] Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri. Arhetipuri şi repetare, traducere de Măria Ivănescu şi Cezar Ivanescu, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2008.

[5] M. Eminescu, Opere, vol. V, Editura Academiei, Bucureşti, 1989.

_____________________

Sursa pastoralei>

http://corinanegreanu.blogspot.com/2010/12/pastorala-la-nasterea-domnului-2010.html

foto>

http://lehelmakara.com/data/lehelmakara/media/lehelmakara-354.jpg

 

Guvernul lui Papandreou si Biserica greaca au intrat in conflict pe seama acordului cu UE si FMI

Greek Reporter/ 21 decembrie 2010

Guvernul socialist din Grecia, condus de Giorgios Papandreou, a intrat recent în conflict cu Biserica Ortodoxă Greacă după puternicile critici clericale adresate clasei conducătoare.

Se spune ca clasa conducătoare a transformat Grecia într-o „ţară aflata sub ocupaţia” creditorilor UE-FMI.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului, Giorgios Petalodis, răspunzând criticilor într-un mesaj pastoral care a circulat duminica trecuta in toate bisericile, a declarat că cererile episcopilor ortodocşi „nu au nici o legatura cu realitatea”.

Criticile derivă din faptul că clericii „aparent nu par să înţeleagă deosebita importanţă a eforturilor depuse de guvern” pentru scoaterea Greciei din criză şi pentru modernizarea ţării.

El a invitat Biserica să ia în considerare „schimbarile şi nevoile noilor timpuri”.

Reacţia puternica a Guvernului, spun observatorii, se datorează faptului că Biserica a ales un moment delicat pentru Grecia de a se alătura corului de critici venite din partea intregii opoziţii formata din partidele politice de dreapta şi de stânga, din uniunea sindicatelor, precum şi din multele sectoare ale societăţii, care se opun planului de austeritate.

Episodul acesta vine pe fondul nesfarsitelor greve şi proteste facute împotriva masurilor Guvernului.

În ciuda faptului că mesajul Sfântului Sinod sprijina numai parţial pretenţiile opoziţiei politice şi ale uniunii sindicale la memorandumul de acord cu UE şi FMI, totusi el a fost criticat de către opozitia de stânga şi, în special, de către Partidul Comunist (KKE).

Principala forţă de opoziţie, cea de centru-dreapta – Partidul Noua Democraţie (ND), a apreciat „sfânta intervenţie ” a episcopilor, spunând că aceasta evocă trecutul mult mai militant al ierarhiei grecesti.

trad.dan.camen.

sursa>

http://greece.greekreporter.com/2010/12/21/government-church-clash-on-eu-imf-memo/

foto>

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=6620:2010-12-14-18-51-36&catid=25:2009-12-18-08-37-46

~~~+~~~

Este interesant de citit si articolul „Inceputul separarii Bisericii de Stat. Problema salariilor clericilor” postat pe site-ul Romfea pe 14 decembrie a.c., in care se spune ca Guvernul grec va proceda la o separare completa, dar treptata, de Biserica Greciei. Este amintita si declaratia prim-ministrului grec Giorgios Papandreou din 6 noiembrie a.c., in care arata ca este de acord cu o astfel de separare si ca dialogul in acest sens cu Biserica Greciei deja a si inceput. Castigarea autonomiei proprii a fost motivatia lui principala. De asemena, in articol s-a amintit si de intentia unor oficiali ai Uniunii Europene de a impune  statului grec sa mai plateasca salariile preotilor, iar daca o va face in continuare, sa dea si la reprezentantii celorlalte culte recunoscute. Conform stirii, surse de la Bruxelles spun ca aceasta problema va fi urmatoarea  care va fi dezbatuta in cadrul acestui „dialog”.

Intr-un alt articol Romfea aflam ca Arhiepiscopul Ieronim si unii sinodali au fost deranjati de tonul dur al Scrisorii Pastorale „Catre popor”, distribuita in multe biserici ale Greciei, dar ca nu si-au exprimat aceasta mahnire in mod public> AICI

dan.camen.