RSS

Arhivele lunare: decembrie 2010

Guvernul amână pe termen nedefinit introducerea cărţii electronice de identitate

Mediafax/ 30 decembrie 2010

Guvernul a decis să amâne pe termen nedefinit introducerea cărţii electronice de identitate, document care trebuia să fie emis începând cu anul 2011, invocând lipsa condiţiilor tehnice şi financiare şi nevoia unei „proceduri simplificate” care să evite încălcarea altor termene de eliberare a actului.

Termenul prevăzut iniţial pentru introducerea acestui document era de 1 ianuarie 2003, prelungit succesiv de Executiv până la 1 ianuarie 2006, ulterior până la 1 ianuarie 2009 şi, în final, până la 1 ianuarie 2011.

Extinderea termenului a fost explicată de fiecare dată prin faptul că îndeplinirea acestui obiectiv este condiţionată de modernizarea Sistemului Naţional Informatic de Evidenţă a Populaţiei şi că platforma-pilot de constituire a sistemului informatic pentru emiterea cărţii electronice de identitate va fi realizată începând cu 1 iulie 2010.

Prin ordonanţă de urgenţă aprobată la finalul acestui an, Guvernul a decis însă să abroge atât termenul de 1 ianuarie 2011 prevăzut pentru introducerea cărţii electronice de identitate, cât şi data de 1 iulie 2010 stabilită pentru realizarea platformei-pilot de constituire a sistemului informatic de emitere, hotărând că aceste două termene vor fi fixate la un moment dat, prin hotărâre de guvern.

În aceste condiţii, Guvernul a mai decis că asigurarea instituţiilor publice cu echipamente şi programe informatice specifice va fi realizată în termen de 18 luni de la data punerii în circulaţie a cărţii electronice de identitate în municipiile reşedinţă de judeţ, în 3 ani de la această dată în celelalte municipii şi oraşe şi în 4 ani de la această dată în comune.

Thomas Dincă

sursa>

http://www.mediafax.ro/social/guvernul-amana-pe-termen-nedefinit-introducerea-cartii-electronice-de-identitate-7855574

foto>

http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/1/186/3927/7856089/1/buletin.jpg?width=640

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 31, 2010 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,

Un monument dedicat homosexualilor ar putea fi ridicat pe esplanada catedralei Sagrada Familia

Mediafax/ 31 decembrie 2010

Un monument care aduce un omagiu homosexualilor şi transsexualilor urmează să fie ridicat la Barcelona, esplanada celebrei catedrale Sagrada Familia figurând printre locurile unde acesta ar putea fi amplasat, a anunţat primăria oraşului.

Primăria Barcelonei a anunţat joi că urmează să ridice un monument care aduce un omagiu homosexualilor şi transsexualilor „care au fost persecutaţi şi au fost victime ale represiunii de-a lungul istoriei”.

Locul pentru amplasarea acestui monument – ce va avea o formă triunghiulară şi culoarea roz – nu a fost încă ales, însă printre propuneri figurează esplanada basilicii Sagrada Familia, potrivit municipalităţii.

Catedrala a fost binecuvântată de Papa Benedict al XVI-lea, care a vizitat Barcelona la începutul lunii noiembrie, fiind întâmpinat în apropierea bisericii de circa 200 de homosexuali care se sărutau pe gură pentru a denunţa „discriminările” de care se consideră vizaţi.

Monumentul, ce urmează să fie amplasat în februarie, va purta inscripţia: „În memoria homosexualilor, lesbienelor şi transsexualilor care au fost persecutaţi şi au fost victime ale represiunii de-a lungul istoriei. Barcelona 2011”.

În Spania, homosexualitatea a fost dezincriminată în 1979, la patru ani după moartea dictatorului Francisco Franco. Istoricii estimează că între 1.000 şi 5.000 de homosexuali au fost incarceraţi din cauza orientării lor sexuale în această ţară, de la începutul dictaturii lui Franco, în 1939, timp de 40 de ani.

După 1979, Spania a progresat mult în ceea ce priveşte apărarea drepturilor homosexualilor, devenind în iulie 2005 una din puţinele ţări care autorizează căsătoriile între homosexuali şi adopţia de copii de către aceştia.


sursa>

http://www.mediafax.ro/life-inedit/un-monument-dedicat-homosexualilor-ar-putea-fi-ridicat-pe-esplanada-catedralei-sagrada-familia-7856085/

foto>

http://www.odt.co.nz/files/story/2010/11/gay_activists_kiss_during_a_protest_as_pope_benedi_4cd716ff60.jpg

 
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Artemie proclama in mod oficial rezistenta impotriva Bisericii Ortodoxe Sarbe

John Sanidopoulos – Mystagogy/ 30 decembrie 2010

Fostul episcop de Raska-Prizren si Kosovo-Metohia, Artemie, a proclamat in mod oficial rezistenţa împotriva Bisericii Ortodoxe Sârbe oficiale, sub forma a două scrisori trimise recent de el, prin care caută să-si justifice acţiunile şi deciziile sale.

Prima epistolă a fost trimisa tuturor episcopilor Bisericii Ortodoxe din întreaga lume.

Susţinând că este persecutat in mod necanonic de către sinodalii Bisericii Ortodoxe Sârbe, el se compară cu Sf. Ioan Gură de Aur care, în timp ce era exilat din scaunul lui patriarhal de la Constantinopol, a fost in continuare considerat episcop legitim de către turma sa, precum şi de către alţi episcopi.

De asemenea, el face apel la toţi episcopii ortodocşi ca sa-l considere pe el drept episcop legitim de Raska-Prizren, în detrimentul Episcopului Teodosie de Raska-Prizren, care l-a înlocuit recent in tronul episcopal.

A doua epistola a lui Artemie este adresată Sinodului Permanent al Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad.

În această epistolă el dă vina pe Sfântul Sinod pentru haosul din Kosovo şi Metohia, Sinod pe care el l-a urmat cu supunere mai mulţi ani, de multe ori împotriva propriilor sale idei.

El îl mai acuză de eradicarea monahismului din regiune şi de cooperarea cu albanezii pentru ca sa obţină lauda lor. De asemenea, îl acuză mai departe si pe Patriarh, deoarece caută să-i unească pe sârbi pentru activităţile sale ecumenice.

El cere Sinodului să îi dea înapoi scaunul eparhial, spunând că oamenii îl doresc pe el ca episcop şi nu pe Teodosie. Totodata, el spune ca nu accepta deciziile Sinodului, deoarece sunt necanonice.

Cu privire la schisma din Biserica Ortodoxa Sârbă, el dă vina pe Sfântul Sinod şi ii datează inceputul la 11 februarie 2010.

Din aceste două epistole vedem că Artemie face apel la Sfântul Sinod să se pocăiască şi să-l reprimească în Adunarea Episcopilor, în timp ce Sfântul Sinod ii cere, de asemenea, să se pocăiască.

Ambele părţi se acuză reciproc de acţiuni şi decizii necanonice care provoacă schismă în Biserica Sârbă. În timp ce acuzele persistă, situaţia se înrăutăţeşte.

Cele doua epistole le puteţi citi în limba greacă AICI (Romfea.gr)

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.johnsanidopoulos.com/2010/12/artemije-officially-proclaims.html

foto>

http://www.kurir-info.rs/static/imgs/article_thumbs/632×474/003/219/3219742.jpg

http://www.serfes.org/missionary/images/artemijesig.gif

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 31, 2010 în articole, citadela, diverse, ecclesia, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , ,

Patriarhul Kiril propune excluderea din viaţa politică a partidelor care vorbesc împotriva valorilor de bază

Interfax Religion/ 28 decembrie 2010

Moscova – Autorităţile şi societatea din Rusia trebuie să convină asupra valorilor fundamentale şi să dezvolte ţara bazându-se pe ele, a spus Patriarhul Kiril al Moscovei şi al Întregii Rusii.

„Trebuie să convenim asupra corpusului acestor valori şi să spunem: dacă programul unui partid politic contravine acestor valori, atunci această putere politică nu poate exista în societatea noastră; e periculos pentru securitatea, integritatea şi viitorul ţării” – a spus Patriarhul la întâlnirea din Moscova pe care a avut-o cu parlamentarii Dumei de Stat.

Potrivit lui, Biserica a lansat programul de dialog cu puterile politice şi cu reprezentanţii Dumei de Stat pe tema „care sunt valorile de bază în viaţa poporului, ce valori nu pot fi înlăturate, şi cum partidul politic sau forţa politică nu le poate ignora”.

„Dacă avem un set clar de valori pe care nimeni să nu le poată ignora, distruge sau să lupte împotriva lor, atunci vom avea o bază minimă pentru un consens public” – a subliniat el.

„Sloganul principal la care sugerez să ne gândim este: solidaritatea naţionala pe baza valorilor fundamentale” – a spus Patriarhul.

După ce se ajunge la un consens cu privire la valorile de bază şi apoi la solidaritate pe baza lor, atunci „aceasta solidaritate ar trebui să fie răspândită în diverse domenii ale vieţii oamenilor, incluzând relaţiile inter-etnice”, politica de tineret şi educaţională şi lucrul cu mass-media.

Potrivit Patriarhului Kiril, aceasta este „strategia de a dezvolta viaţa oamenilor”, iar forţele politice ar trebui să abandoneze „valorile suprastructurii”.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.interfax-religion.com/?act=news&div=8061

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 31, 2010 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,

Patriarhul Ecumenic Bartolomeu: vom continua dialogul cu Papa, Islamul şi Iudaismul

AsiaNews.it/ 21 decembrie 2010

Patriarhul Ecumenic apără dialogul cu catolicii, evreii şi musulmanii, în ciuda criticilor venite din partea anumitor grupuri de tradiţionalişti ortodocsi.

Istanbul – În ajunul sărbătorilor de iarnă, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I a adresat un cuvant unui auditoriu foarte calificat din lumea ortodoxa, aparand optiunea Patriarhiei Ecumenice pentru promovarea dialogului inter-religios: „Vom insista cu acest dialog, în ciuda criticilor pe care le primim” – a spus el. „Există, din păcate, un anumit fundamentalism religios, un fenomen tragic, care poate fi găsit între ortodocşi şi catolici, între musulmani şi evrei. Aceştia sunt oameni care cred că numai ei au dreptul de a exista pe pământ, aproape ca si cand numai ei ar avea dreptul sa conduca planeta, conform Vechiului Testament. Ei spun că nu este loc si pentru altcineva, şi sunt, prin urmare, impotriva oricarui dialog”.

Patriarhul a continuat: „Suntem obiectul criticilor şi atacurilor pentru că menţinem relaţii cu Papa (pentru ca suntem puternici sustinatori ai dialogului ecumenic între ortodocşi şi catolici), cu Islamul şi cu lumea evreiasca. Dar vom continua să avansam in călătoria noastră, în conformitate cu calea lasata de predecesorii noştri, conştienţi fiind de acţiunile noastre si indiferenti la criticile care ne sunt adresate. Aceste franjuri, evidentiate prin atitudinile extreme, sunt prezente peste tot. Prin urmare, este firesc sa suferim de pe urma criticilor lor, potrivit dictonilor ideologici care ii guverneaza, toţi aceia dintre noi care încercăm să ne extindem orizonturile noastre şi sa avem o vedere teologica a lucrurilor. Pentru ca dorim coexistenţa paşnică a tuturor, bazata pe principiile de caritate şi prietenie”.

Apoi a adăugat: „Acesta este crezul Patriarhiei Ecumenice şi vreau să amintesc că în anul 1920 regentul scaunului patriarhal, împreună cu Sinodul, a adresat catolicilor şi protestanţilor, de-a lungul liniilor nou-createi “societati a natiunilor”, o enciclică numită „Comunitatea bisericilor”. Aceasta enciclica este considerata astăzi de către Consiliul Mondial al Bisericilor drept „Carta” mişcării ecumenice a timpurilor noastre. Acest lucru este bine cunoscut celor din interior şi este bine ca să fie raspandit la cât mai mulţi oameni posibil”.

Apoi Bartolomeu a subliniat: „În ceea ce priveşte dialogul inter-religios, acesta este credinţa şi crezul nostru. Pentru ca avem nevoie sa ne cunoastem reciproc mai bine, să lucram împreună respectând în acelaşi timp convingerile religioase ale celorlalti, identitatea lor culturala, fara opresiune. Aceasta este singura modalitate de a trăi în pace. Din acest motiv, Patriarhia, în dorinta de a avea un dialog cu celelalte Biserici şi confesiuni creştine, a stabilit în ultimii 25 de ani un dialog cu Islamul şi Iudaismul. Am avut pana acum mai multe întâlniri de succes. Cu musulmanii şi evreii, fraţii noştri, noi nu discutăm probleme pur teologice, deoarece ar fi dificil. Ci vorbim mai degraba despre problemele sociale, care afecteaza pe toţi oamenii peste tot în lume, întreaga omenire”.

Ecologia a fost una dintre temele favorite ale Patriarhiei Ecumenice inca din anul 1989. Patriarhul a spus: „Tot ceea ce noi încercăm să facem, facem pentru că credem că tine de datoria noastră, pentru că Biserica ar trebui să fie o prezenţă activă în lumea contemporană şi să fie sensibila la problemele oamenilor, sa-i constientizeze şi să-i încurajeze să iubească şi să protejeze natura ca pe propria lor casa”.

„Mediul şi natura sunt creatia lui Dumnezeu, şi nu aparţin numai noua, celor care trăim astăzi în 2010, ci apartin tuturor generaţiilor viitoare”

Episcopul Dositei, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a comentat cuvantul Patriarhului Bartolomeu pentru AsiaNews: „O anumită confuzie predomină în unele sectoare ale lumii creştin-ortodoxe între cei doi termeni, tradiţie şi tradiţionalism. Tradiţie – la care se referă adesea aceste minorităţi, este permanenta cautare de a interpreta si intelege adevarul, în timp ce tradiţionalismul, care in esenta aparţine acestor minorităţi, este o sterilitate intelectuala care adesea este identificata cu naţionalismul în lumea ortodoxă”.

trad.dan.camen.

sursa>

http://www.asianews.it/news-en/Bartholomew-I:-we-will-continue-to-dialogue-with-the-Pope-and-Islam-20309.html

foto>

http://cdn.wn.com/pd/03/ea/357b552597143b62cee9dc1f0806_grande.jpg

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 30, 2010 în articole, diverse, Ecumenisme, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei „CĂTRE POPOR”

„CĂTRE POPOR”

enciclică a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei

Ierarhia Bisericii Greciei, care s-a întrunit în şedinţă ordinară pe 5-8 octombrie 2010, simte nevoia să se adreseze creştinilor săi, poporului lui Dumnezeu, dar şi fiecărui om bine intenţionat, pentru a vorbi pe limba adevărului şi a dragostei.

Zilele pe care le trăim sunt grele şi critice. Trecem ca ţară printr-o criză economică cumplită care creează multora nesiguranţă şi teamă. Nu ştim ce ne aşteaptă în ziua de mâine. Ţara noastră se pare că nu mai este liberă, ci în fapt este administrată de creditorii noştri. Ştim că mulţi dintre voi aşteptaţi de la Biserica ce vă păstoreşte să vorbească şi să ia poziţie asupra evenimentelor la care suntem martori.

Este adevărat că ceea ce se întâmplă în patria noastră este inedit şi cutremurător. Criza duhovnicească, socială şi economică merge mână în mână cu răsturnarea întregii firi. Este vorba de încercarea dezrădăcinării şi distrugerii temeiurilor multor tradiţii care până acum erau considerate de la sine înţelese pentru viaţa din spaţiul nostru. Din punct de vedere social se operează o răsturnare a datelor şi a drepturilor, desigur cu un argument evident: măsurile acestea le cer creditorii noştri. Declarăm de aceea că suntem o ţară sub ocupaţie şi că executăm poruncile conducătorilor-debitorilor noştri. Întrebarea care se naşte este dacă solicitărilor lor privesc doar chestiunile economice şi de asigurări sau vizează şi fizionomia duhovnicească şi culturală a patriei noastre.

În faţa acestei situaţii orice om raţional se întreabă: de ce nu am luat mai devreme toate aceste măsuri drastice, care astăzi sunt caracterizate drept necesare. De ce nu am schimbat la timpul lor toate aceste patogenii ale societăţii şi ale economiei pe care azi le realizăm în un mod brutal? Persoanele de pe scena politică din ţara noastră sunt, de decenii, aceiaşi. Cum au socotit atunci costul politic, ştiind că conduc ţara la catastrofă, iar azi ei se simt în siguranţă, pentru că acţionează de pe poziţia celor care dau porunci? Au loc răsturnări radicale pentru care altădată se revolta întreaga Grecie, iar azi ele se impun aproape fără împotriviri.

Criza noastră economică, în cuvinte foarte simple, se datorează diferenţei dintre producţie şi consum. Între ritmul lent al producţiei pe care îl atingem şi nivelul ridicat de viaţă cu care ne-am învăţat să trăim. Când ceea ce se consumă este mult mai mare decât ceea ce se produce, atunci balanţa economică înclină spre partea cheltuielilor. Ţara noastră, pentru a face faţă, este nevoită să se împrumute cu speranţa că balanţa perturbată se va reechilibra. Atunci când însă nu se întâmplă acest lucru şi debitorii cer returnarea împrumuturilor plus dobândă, se ajunge la criză şi la faliment. Criza economică care chinuie şi domină ţara noastră nu este însă decât vârful iceberg-ului. Este urmarea şi rodul unei alte crize, a celei duhovniceşti. Disproporţia dintre producţie şi consum prezintă însă nu doar o dimensiune economică, ci în primul rând este un fapt duhovnicesc. Este indiciul crizei duhovniceşti, care priveşte atât conducerea ţării, cât şi poporul. O conducere care nu a putut să aibă o atitudine responsabilă faţă de popor, care nu a putut sau nu a vrut să vorbească pe limba adevărului, care a promovat modele eronate, care a cultivat relaţiile clientelare, numai şi numai pentru că a avut ca scop deţinerea puterii. O conducere care în practică se vădeşte că a subminat interesele reale ale ţării şi ale poporului.

Şi pe de altă parte, un popor, adică noi, care ne-am purtat iresponsabil. Ne-am lăsat pradă bunăstării, îmbogăţirii facile şi traiului bun, ne-am dedat câştigului uşor şi înşelăciunii. Nu ne-am pus problema adevărului lucrurilor. Revendicarea arbitrară a drepturilor de către bresle şi grupuri sociale, cu o desăvârşită nepăsare faţă de coeziunea socială, au contribuit în mare măsură la situaţia de astăzi.

Esenţa crizei duhovniceşti este absenţa sensului vieţii şi încarcerarea omului în prezentul rectiliniu, adică în instinctul lui egoist. Un prezent fără viitor, fără perspectivă. Un prezent condamnat la plictis şi monotonie. Viaţa a devenit un interval de timp între două date, a naşterii şi a îngropării, cu un interval necunoscut între ele.

Într-o asemenea perspectivă, deşertăciunea se ia la întrecere cu iraţionalul şi lupta o câştigă totdeauna tragicul. Când te adresezi tinerilor şi îi întrebi: „de ce iei droguri, fiule?” şi îţi răspund: „spuneţi-mi dumneavoastră de ce să nu iau? Nu sper nimic, nu aştept nimic, singura mea bucurie este atunci când înfig injecţia şi călătoresc (în alte lumi)”; sau atunci când atragi atenţia unui tânăr că luând droguri va muri, iar el îţi răspunde cu un zâmbet tragic: „nu înţelegeţi că eu iau droguri, ca să trăiesc”, atunci înţelegi cât de incredibil de adevărate şi de potrivite în tragismul lor sunt cuvintele de mai sus. În loc deci de sens al vieţii noi am urmărit bunăstarea, traiul bun, puterea economică. Când însă nu există altă perspectivă de viaţă în afară de consum, când puterea economică şi demonstrarea ei ostentativă devine singurul mod al recunoaşterii sociale, atunci diferenţierea de restul lumii este singurul drum de viaţă, pentru că altfel, dacă nu eşti imoral, eşti prost. Aşa au gândit şi au făptuit mulţi, aşa am ajuns la diferenţierea şi de putere, dar şi de poziţie în poporul nostru. Întrebarea – dilema lui Dostoievski „libertate sau fericire?” o trăim în tot tragicul ei. Am ales bunăstarea contrafăcută şi am pierdut Libertatea persoanei noastre, am pierdut Libertatea ţării noastre. Astăzi omul în mod justificat tremură mai degrabă „oare nu cumva i se vor micşora veniturile?”, dar nu se nelinişteşte pentru deficienţele educaţiei care îi privesc pe copiii săi şi nu se îngrijorează de înjosirea persoanei umane. Aceasta deci este esenţa adevăratei crize şi sursa crizei economice pe care atât de nemilos o exploatează actualii „negustori de popoare”.

În Sinodul Ierarhiei, noi, părinţii voştri duhovniceşti, ne-am făcut autocritica, am dorit să ne confruntăm cu responsabilităţile noastre şi să cercetăm care este partea noastră de vină în prezenta criză. Ştim că uneori v-am mâhnit, v-am smintit chiar. Nu am reacţionat direct şi la momentul potrivit faţă de atitudini care v-au rănit. Negustorii distrugerii relaţiei dintre popor şi Biserica sa care îl păstoreşte au exploatat îndeajuns şi în mod pragmatic scandalurile fabricate şi au încercat să destrame încrederea dumneavoastră în Biserică.

Dorim să vă spunem că Biserica are antidotul consumului ca mod de viaţă şi acesta este asceza. Şi dacă consumul este sfârşitul, pentru că este o viaţă fără sens, asceza este drumul, pentru că conduce la o viaţă cu sens. Asceza nu este privarea de plăcere, ci îmbogăţirea vieţii cu sens. Este antrenamentul sportivului care îl conduce la competiţie şi la medalie, iar această medalie este viaţa care biruieşte moartea, viaţa care se îmbogăţeşte cu dragoste. Asceza este drumul libertăţii, împotriva sclaviei inutilului care astăzi ne înjoseşte.

Ne nelinişteşte situaţia Educaţiei noastre, pentru că sistemul educaţional actual se raportează la elev nu ca la o persoană, ci ca la un calculator electronic şi singurul lucru pe care îl face este să îl „încarce” cu materie, neinteresându-se de întreaga sa personalitate şi de aceea copiii noştri cu îndreptăţire se împotrivesc. De aceea suntem neliniştiţi în privinţa proiectului Noului Liceu care se pregăteşte. Manualele şcolare se scriu, într-adevăr, cu răspunderea guvernului, dar conţinutul lor îl vizează şi pe ultimul cetăţean grec, care aşteaptă de la Biserica sa să îi facă cunoscut cu putere şi glasul său smerit.

Înţelegem că toate parohiile noastre trebuie să devină spaţii ospitaliere pentru tinerii noştri, aşa cum sunt deja destule dintre ele, în care mulţi tineri găsesc refugiu în căutarea lor după sens şi speranţă.

Ştim că cereţi de la noi, păstorii voştri, o Biserică eroică, cu vigoare, care să aibă cuvânt profetic, cuvânt pentru tânărul contemporan, nu o Biserică secularizată, ci una sfinţită şi sfinţitoare, o Biserică liberă şi care să păstorească cu putere. O Biserică care nu se teme să ia poziţie faţă de sistemul viclean al acestei lumi, indiferent dacă împotrivirea conduce la prigoană şi martiriu.

Biserica este singurul organism care poate să stea nemijlocit alături de om şi să îl sprijine. Biserică însă suntem cu toţii şi aceasta este puterea noastră şi puterea ei. La unitatea dintre păstori şi popor ţintesc negustorii de popoare şi încearcă să o submineze. Ei ştiu că dacă vor „pierde” păstorul, cu uşurinţă se vor risipi oile şi le vor supune. Istoria ne învaţă că acolo unde Dumnezeu a fost luptat, scopul final era omul şi înjosirea lui. Întruparea lui Dumnezeu este cea mai mare recunoaştere a persoanei umane. Biserica nu se opune guvernării, ci acelora care exploatând guvernarea şi ascunzându-se în spatele puterii lucrează să vă priveze de speranţă. Aduceţi-vă aminte că pentru mulţi specialişti în economie, prezenta criză este fabricată, este o criză care urmăreşte controlul mondial de către puteri care nu sunt iubitoare de oameni.

Biserica lui Hristos are cuvânt pentru actuala situaţie, pentru că nu a încetat să fie şi trup al lumii, parte a istoriei. Nu poate să îngăduie nici nu fel de nedreptate, dar este datoare să arate disponibilitate pentru mărturisire şi martiriu. Ştim că oamenii de lângă noi suferă de foame, se află în sărăcie, se sufocă economic, deznădejdea de multe ori stăpâneşte inima lor. Cunoaştem acest lucru, pentru că prima lor oprire în căutarea speranţei este Biserica din zona lor, parohia lor. Scopul şi lupta noastră este ca fiecare parohie să devină centrul de unde activitatea pastorală a bisericii locale să îmbrăţişeze întreaga societate locală respectivă.

Decizia noastră este să creăm un observator al problemelor sociale cu scopul de a urmări îndeaproape şi de a preîntâmpina metodic problemele pe care le creează prezenta criză. Scopul nostru este să dezvoltăm lucrarea de asistenţă socială a fiecărei parohii, în aşa fel încât să nu mai existe nici măcar un om care să nu aibă o farfurie de mâncare. Cunoaşteţi şi dumneavoastră că în această privinţă Biserica realizează o lucrare uriaşă. Cunoaşteţi acest lucru, pentru că mulţi dintre dumneavoastră sprijiniţi voluntar acest efort al parohiei voastre şi îl susţineţi economic. Vă chemăm să staţi aproape fiecare de parohia voastră, ca să ne confruntăm împreună cu aceste momente grele.

Poporul nostru a trecut şi altă dată prin sărăcie şi foame, dar a îndurat şi a biruit, pentru că atunci avea perspective. Noi toţi putem să ajutăm pe unul şi unul pe mulţi. Dumnezeu nu ne-a dat duh de frică, ci de putere şi de dragoste. Cu acest duh, adunaţi-va în jurul marii noastre familii, Biserica, scoţând la iveală greşelile noastre, căutând sensul vieţii în dragoste, vom ieşi din acest ceas greu.

Ierarhia Bisericii Greciei

Traducere Mihail Ilie

__________________

http://www.zoiforos.gr/

http://www.inews.gr/152/olo-to-keimeno-tou-fylladiou-pros-to-lao-tis-ieras-synodou-tis-ekklisias-tis-ellados.htm

__________________

sursa postarii> Razboi intru Cuvant, 29 decembrie 2010

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/12/29/marturisire-esentiala-profetica-a-sinodului-bisericii-greciei-despre-cauzele-crizei-economice-planul-de-inrobire-mondiala-si-remediile-sale-duhovnicesti-si-despre-o-prima-strategie-diversionista-d/

 
4 comentarii

Scris de pe decembrie 29, 2010 în articole, citadela, diverse, ecclesia, Ecumenicie, teologie, Vesti

 

Etichete: , , , , , , , ,

Mitropolitul Ieremia de Gortina infrunta un oficial grec ateu la Centrul de conferinţe din Dimitsana

Mitropolitul Ieremia de Gortina: “Adică nu trebuia să facem aghiazmă?… să-ţi fie ruşine!… aici este patria Sfântului Grigorie al V-lea, (Patriarhul Constantinopolului, spânzurat de turci – n.n.)… ruşine şi vouă celor din sală care nu aţi spus nimic!… protestez şi ies din sală…. toţi preoţii afară!… să ştiţi că aveţi aici un episcop nebun, urmaş al lui Grigorie al V-lea!”

~~~+~~~

Pelerin ortodox/ 27 decembrie 2010

Incident serios la Dimitsana cu Mitropolitul Ieremia de Gortina

Duminică, 19 decembrie 2010, la Centrul de conferinţe din Dimitsana, plin până la refuz de oameni şi autorităţi, Mitropolitul Ieremia de Gortina şi Megalupoli, cu mai mulţi preoţi şi monahi, a oficiat slujba de depunere a jurământului de către noul primar de Gortina, dl. Ioannis Giannopoulous.

După o alocuţiune de câteva minute a Mitropolitului la adresa noului primar, care a fost aplaudată de mulţime, un membru influent, dispreţuind prezenţa sfântului cler, a luat cuvântul şi a spus că „nu avem nevoie de preoţi, deoarece, conform regulamentului, nu se prevede prezenţa arhiereului şi a preoţilor la depunerea jurământului”.

Aceste cuvinte dispreţuitoare la adresa sfinţitului cler, spuse într-un moment oficial şi în prezenţa mulţimii, l-au enervat pe Mitropolitul Ieremia, care într-adevăr cu aciditate şi mânie l-a atacat pe insultător şi pe un ton ridicat i-a spus: „Asta te-a deranjat pe tine, domnule, prezenţa preoţilor? Noi, preoţii şi arhiereii, ne-am luptat să existe o patrie liberă şi ca tu să te mişti liber. Şi se spun aceste cuvinte, creştinilor, aici în Dimitsana, unde s-a născut Patriarhul Grigorie, care a fost spânzurat pentru credinţă şi patrie? Ruşine unora şi încă odată ruşine celor care s-au pus să facă Elada noastră atee. Nu-i vom lăsa. Eu care am venit aici sunt inspirat de frânghia Patriarhului Grigorie şi vreau să devin un luptător, vreau să devin nebun pentru credinţa cea sfântă. Să ştiţi şi să aflaţi că aici, în Dimitsana, aveţi un episcop nebun, care nu va rămâne indiferent la omuleţii şi piticii care vor să se pună cu sfânta noastră credinţă şi să dezrădăcineze iubirea noastră faţă de Hristos şi faţă de Preasfânta, pe care ne-au lăsat-o ca zestre părinţii noştri. Eu sunt copil al unui erou din munţii albanezi şi tatăl meu, voinic de 25 de ani, n-a fost ucis în munţii albanezi, ca să vină acest domn să dispreţuiască aici în mod public sfântul cler. Deci, de vreme ce, după spusele acestui domn, la care nu am auzit să protesteze cineva dintre dumneavoastră, nu este nevoie de preoţi la depunerea jurământului, protestez şi ies din sală şi dau poruncă tuturor preoţilor şi monahilor să plece şi ei din sală”.

Şi adresându-se preoţilor şi monahilor, a spus: „Haideţi! Haideţi! Toţi părinţii să ieşim, de vreme ce ne dispreţuiesc”.

Atunci, întreaga mulţime a fost electrizată de scenă şi de cuvintele pline de durere şi de indignare ale arhiereului şi a protestat spunând să iasă afară din sală cel care a spus acele cuvinte şi nu arhiereul nostru.

Şi toţi primarii de dinainte şi autorităţile şi noul primar şi poporul au căzut în faţa arhiereului şi i-au cerut iertare pentru incident şi l-au rugat să nu iasă din sală nici el, nici clericii.

Scena a fost foarte dramatică şi impresionantă şi nu poate fi exprimată în cuvinte. În sfârşit, kir Ieremia a cedat în faţa argumentului duios al fostului primar din Dimitsana, dl. Anastasios Vlahos, care a spus:

„Înaltpreasfinţite, vă amintesc cei patru ani de excelentă cooperare a noastră şi vă rog să uitaţi cuvântul jignitor spus la adresa preoţilor şi să rămâneţi şi dumneavoastră şi preoţii în sală”.

În continuare au luat cuvântul primarul şi oficialii. Toţi, la începutul cuvântului lor, i-au cerut iertare arhiereului pentru incident.

Arhiereul însuşi, după cum am auzit şi am constatat, a fost liniştit sufleteşte şi bucuros, deoarece prin acest incident s-a convins că în Gortina, cu reşedinţa la Dimitsana, ideile ateiste auzite sunt înăbuşite de propriul său popor şi de autorităţi.

(pentru versiunea românească: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, surse: ROMFEA.GR şi THRISKEFTIKA)

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2010/12/27/h-%CE%B1%CE%BD%CF%84%CE%AF%CE%B4%CF%81%CE%B1%CF%83%CE%B7-%CF%84%CE%BF%CF%85-%CE%BC%CE%B7%CF%84%CF%81%CE%BF%CF%80%CE%BF%CE%BB%CE%AF%CF%84%CE%BF%CF%85-%CE%B3%CF%8C%CF%81%CF%84%CF%85%CE%BD%CE%BF%CF%82/

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 29, 2010 în articole, citadela, diverse, Vesti

 

Etichete: , , , , , ,