Daily Mail / 3 aprilie 2011
Este acesta primul portret al lui Iisus? Incredibila poveste a celor 70 de cărţi vechi, ascunse într-o peşteră aproape 2000 de ani
Imaginea este straniu de familiară: un tânăr om bărbos, cu părul curgând creţ. După ce a stat ascuns aproape 2000 de ani într-o peşteră în Ţara Sfântă, detaliile fine ale acestui portret sunt dificil de determinat. Dar, pus într-o anumită lumină, nu sunt greu de vazut semnele din jurul frunţii chipului, care seamănă cu o coroană de spini. Dacă se dovedeşte a fi autentic, acesta ar putea fi primul portret al lui Iisus Hristos, posibil realizat chiar în timpul vieţii Sale de cei care L-au si cunoscut.
Mica cartulie, un pic mai mică decât un card de credit modern, este sigilată pe toate părţile şi are o reprezentare in basorelief a unui cap de om atât pe faţă, cat şi în spate. Unul dintre ele pare să aibă barbă, iar celălalt fără. Se poate vedea pana si amprenta autorului, imprimata in aliajul de plumb al cartii. Sub ambele chipuri se afla o linie de text in ebraica veche încă nedescifrata.
In mod surprinzător, una dintre broşuri pare să conţină cuvintele: „Salvatorul/ Mântuitorul Israelului” – una dintre puţinele fraze până acum traduse.
Proprietarul acestor cartulii este Hassan Saida, un beduin camionagiu, care locuieşte în satul arab Umm al-Ghanim (Shibli). El a refuzat să vândă aceste broşuri, dar două dintre ele au fost deja trimise ca probe pentru analizare în Anglia şi Elveţia.
O ancheta a ziarului a dezvăluit că artefactele au fost iniţial găsite într-o peşteră din satul Saham din Iordania, aproape de Inaltimile Golan de langa granita Israelului cu Iordania şi Siria, şi la distanta de trei mile de izvoarele termale israeliene din Hamat Gader.
Potrivit unor surse din Saham, aceste carti au fost descoperite acum cinci ani, după ce o viitură a indepartat solul muntos si a dezvelit ceea ce parea a fi o mare piatra ce acoperea o intrare. Când aceasta a fost data la o parte, s-a ivit o peşteră cu un număr mare de mici nise scobite în pereţi. Fiecare dintre aceste nişe conţinea cate o broşură. Au existat şi alte obiecte, inclusiv unele plăci de metal şi suluri laminate.
Zona este recunoscuta ca fiind o zona traditionala veche de refugiu si adapost pentru anticii evrei care fugeau de urmarile sangeroaselor revolte indreptate împotriva Imperiului Roman, în primul şi al doilea secol crestin.
Pestera este la mai putin de 100 de mile de Qumran, unde au fost descoperite manuscrisele de la Marea Moarta, şi la aproximativ 60 de mile de Masada, locul ultimei redute unde extremistii din secta zelotistilor s-au sinucis in masa în urma asediului armatei romane in anul 72 dupa Hristos – la doi ani de la distrugerea celui de-al doilea Templu din Ierusalim.
Acest loc este, de asemenea, aproape si de pesterile care au fost folosite ca sanctuare de refugiatii revoltei lui Bar Kokhba din anul 132 dupa Hristos [proclamat de evreii vremii aceleia drept “mesia” – n.m.], a treia si ultima mare revolta evreiasca impotriva Imperiului Roman.
Perioada aceasta este de o importanţă critică pentru biblişti, deoarece cuprinde rasturnarile politice, sociale şi religioase care au dus la ruptura dintre iudaism şi creştinism.
Acesta perioada s-a încheiat cu triumful creştinismului asupra celorlalte religii, devenind noua religie dominantă mai intai pentru evreii dizidenti şi apoi pentru celelalte neamuri.
În timp ce manuscrisele de la Marea Moartă sunt bucăţi de pergament sau papirus care conţin versiunile cunoscute mai devreme de cărţi ale Bibliei ebraice şi alte texte – formatul evreiesc traditional pentru lucrarile scrise – aceste noi descoperiri inscriptionate in plumb sunt sub forma unor carti, sau codex-uri, forma care a fost mult timp asociata cu apariţia creştinismului.
Codicii văzuti de redactia ziarului Daily Mail variau ca mărime de la mai putin de 3 inch x 2 inch, pana la aproximativ 8 inch x 10 inch. Acestia contin fiecare in medie opt sau nouă pagini, iar scrisul pare a fi mai degrabă turnat, decât înscris/ inscriptionat, avand imagini pe ambele părţi si fiind prins cu legături din inele de plumb. Când au fost descoperiti, mulţi dintre codici au fost grav corodati.
Codexul care arată ceea ce poate fi chipul lui Hristos se pare că nu a fost deschis. Unele manuscrise prezintă semne că ar fi fost îngropate – deşi ar putea fi pur şi simplu vorba de grohotisul depus pe ele prin situarea lor într-o peşteră timp de mai multe sute de ani.
Spre deosebire de sulurile de la Marea Moartă, codicii de plumb au mai degrabă imagini stilizate decât text, cu o cantitate relativ mică de text care pare a fi scris într-o limbă feniciana, deşi dialectul exact urmeaza sa fie identificat. La momentul cand acesti codici au fost creati Ţara Sfântă era populata de diferite secte, inclusiv de esenieni, samariteni, farisei, saduchei, dositeni şi nazarineni.
Nu exista niciun script comun, precum nici amestec considerabil al limbii şi al sistemelor de scris între aceste grupuri. Acest lucru înseamnă că ar putea dura ani de zile pana cand vor fi interpretate corect acesti codici.
Multe dintre cărţi sunt sigilate pe toate laturile cu inele metalice, sugerand ca nu erau destinate să fie deschise. Acest lucru ar putea duce la concluzia ca acestea conţin cuvinte sfinte, care nu trebuiau să fie citite. De exemplu, evreii antici protejau cu înverşunare numele sacru al lui Dumnezeu, care era doar o singura data rostit de către marele preot în Templul din Ierusalim, la sarbatoarea Yom Kippur.
Pronunţia originala a numelui a fost pierduta, dar a fost transcrisa în alfabetul latin ca YHWH – cunoscut sub numele de Tetragramata – şi este de obicei tradus fie ca Iahve sau Iehova. O carte sigilata care conţine informaţii sacre a fost menţionată si în cartea biblică Apocalipsa.
O placuta a fost interpretata de experti ca aratand harta schematică a Ierusalimului creştin, in care ii arată pe Romani in afara zidurilor orasului. În partea de sus poate fi văzuta o scară, care poate fi considerata a fi o balustrada menţionata într-o descriere biblică a Templului din Ierusalim. Mai jos sunt cele trei grupuri de zidarie, pentru a reprezenta zidurile oraşului. Un palmier cu fructe sugerează Casa lui David şi există trei sau patru forme care par a fi linii orizontale intersectate de jos de linii verticale scurte. Acestea sunt cruci în formă de T, folosite în timpurile biblice (familiara forma a crucifix-ului se presupune ca dateaza din secolul al 4-lea crestin). Steaua reprezintă Casa lui Iesei – acest model se repetă.
Această interpretare data cărţilor ca artefacte proto-creştine este susţinută de Margaret Barker, fostul preşedinte al Societăţii pentru Studiul Vechiului Testament şi unul dintre cei mai de seama experţi din Marea Britanie privind începutul creştinismului. Faptul că un personaj este portretizat ar părea să sugereze ca aceste carti nu au stat in legatura cu iudaismul acelui timp, unde portretizarea chipurilor oamenilor de seama ai societatii era strict interzisa, deoarece se considera idolatrie.
Dacă se dovedesc a fi autentice, atunci in mod clar că aceste cărţi au fost, de fapt, create de o sectă evreiasca mesianica timpurie, care probabil avea legaturi cu biserica crestina şi că aceste imagini il reprezintă pe Hristos Însuşi. Cu toate acestea, o altă teorie, invocata de Robert Feather – o autoritate în manuscrisele de la Marea Moartă şi autorul cartii Misterul sulului de cupru de la Qumran – este că aceste cărţi privesc revolta din 132-136 dupa Hristos a lui Bar Kokhba, a treia mare rebeliune a evreilor din Iudeea şi ultimul razboi intre evrei si romani.
Revolta a recreat timp de doi ani statul independent Israel cu jurisdictie peste părţi din Iudeea, înainte ca armata romană în cele din urmă sa-l desfiinteze, iar toţi evreii, inclusiv primii creştini, sa fie expulzati din Ierusalim.
Urmaşii lui Simon Bar Kokhba, comandantul revoltei, l-au aclamat ca pe un mesia, o figura eroica care ar putea restabili statul Israel. Deşi evreii creştini il marturiseau pe Iisus ca fiind adevaratul Mesia şi desi acestia nu au sprijint revolta lui Bar Kokhba, au fost exclusi si ei din Ierusalim, împreună cu restul evreilor. Războiul şi urmările sale au ajutat la diferenţierea creştinismului ca o religie distinctă de iudaism.
Liderul spiritual al revoltei a fost Rabbi Shimon Bar Yochai, care a pus bazele unei forme mistice de iudaism, cunoscuta astăzi sub numele de Kabbala, care este urmata azi de Madonna, Britney Spears şi alte vedete. Yochai s-a ascuns într-o peşteră timp de 13 ani şi a scris un comentariu secret la Biblie – Zohar – care s-a transformat mai apoi in Kabbala. Feather este convins că o parte din textul codicilor poarta numele rabinului Bar Yochai.
El spune că toti codicii cunoscuti înainte de anul 400 dupa Hristos au fost făcuti din pergament şi papirus, dar modelul acestor carti de metal este necunoscut. Acestea au fost concepute în mod clar să reziste pentru totdeauna şi sa nu fie deschise. Utilizarea metalului ca material de scris în acest moment este bine documentat – cu toate acestea, textul a fost întotdeauna înscris, dar nu turnat.
Cărţile sunt în prezent în posesia lui Hassan Saida, în Umm al-Ghanim (Shibli), loc care se află la poalele Muntelui Tabor, la 18 mile vest de Marea Galileii. Saida deţine şi operează o afacere de transport care are cel puţin nouă camioane mari. El este considerat în satul lui ca fiind un om instarit. Bunicul său s-a stabilit acolo mai bine de 50 de ani în urmă, iar mama lui şi patru dintre fraţi sai încă mai trăiesc acolo. Saida, care are în jur de 30 de ani şi are cinci sau şase copii, susţine că a moştenit de la bunicul sau aceste carti. Cu toate acestea, ziarul Daily Mail a aflat că acestea au vazut prima oara lumina acum cinci ani în urmă, când partenerul sau de afaceri, un beduin, s-a întâlnit cu un sătean din Iordania, care a spus că are unele artefacte vechi si vrea sa le vanda.
Partenerul de afaceri i-a aratat două cărţi foarte mici de metal. El le-a adus înapoi peste graniţă în Israel şi Saida a devenit incantat de ele, ajungand să creada că au proprietăţi magice şi că aceasta a fost soarta lui pentru a colecta cât mai multe ca ele. Zona muntoasa si arida unde au fost găsite este militarizata şi putin agrara. Localnicii si-au completat de generaţii venitul prin vânzarea de artefacte arheologice descoperite în peşteri.
Majoritatea broşurilor au fost trecute clandestin peste frontiera de către conducătorii auto care lucrează pentru Saida – cele mai mici au fost de obicei purtate fatis ca talismane agăţate cu lanţuri în jurul gatului conducătorilor auto, iar cele mai mari au fost ascunse în spatele camionului, sau in spatele tabloului de bord auto.
În scopul de a finanţa achiziţia de broşuri de la iordanieni, care iniţial le-au descoperit, Saida ar fi intrat în parteneriat cu o serie de alte persoane – inclusiv cu avocatul său din Haifa, Israel. Saida studiază în mod constant broşurile, dar nu are prea mare grijă de ele, deschizandu-le şi de acoperindu-le în ulei de măsline, în scopul de a le „conserva”.
Artefactele au fost vazute de colectionari de antichitati multi-milionari atât în Israel, cat şi în Europa – iar lui Saida i-au fost oferite zeci de milioane de lire sterline pentru doar câteva dintre carti, insa acesta a refuzat să vândă vreuna. Când a obţinut prima broşura, el nu a avut nicio idee ce reprezinta sau macar daca este autentica. A contactat în 2007 casa Sotheby’s în încercarea de a găsi un expert avizat, dar celebra casă de licitaţii a refuzat sa se implice, pe motiv ca provenienţa cartilor nu era cunoscută.
Curând după aceea, autorul britanic şi jurnalistul Nick Fielding a fost abordat de către o femeie palestiniana care era îngrijorata de faptul că broşurile ar putea fi vândute pe piaţa neagră. Fielding a fost rugat să contacteze British Museum, Muzeul Fitzwilliam din Cambridge şi alte muzee. El a călătorit în Israel şi a obţinut o scrisoare de la Autoritatea Israeliana pentru Antichităţi in care se spunea că aceasta nu are nicio obiecţie daca aceste carti urmau să fie duse în străinătate pentru analizare. Se pare ca autoritatea a crezut broşurile ca fiind falsuri, bazandu-se pe faptul că nimic asemenea lor nu a fost descoperit înainte.
Nici unul dintre muzee nu a vrut să se implice, din nou, din cauza preocupărilor privind provenienţa cartilor. Fielding a fost apoi rugat să contacteze experţi pentru a afla ce reprezinta aceste carti şi dacă sunt autentice. David Feather, care este un metalurgist, precum şi un expert al manuscriselor de la Marea Moartă, a recomandat prezentarea lor pentru analiză la Universitatea Oxford. Lucrarea a fost realizată de către Dr. Peter Northover, şeful Grupului pentru Stiinta Materialelor Arheologice şi un expert mondial privind analiza materialelor metalice vechi.
Probele au fost trimise apoi la Laboratorul National pentru Materiale din Elvetia cu sediul la Dübendorf. Rezultatele au aratat că materialul cartilor concordă cu vechea perioadă (Romana) de producţie de plumb şi că metalul a fost topit din minereu care îşi are originea în Marea Mediterană. De asemenea, Dr. Northover a spus că natura coroziunii de pe cărţi este puţin probabil să fie una moderna. Între timp, politica privind provenienţa cărţilor s-a intensificat.
Directorul Departamentului de Antichitati din Iordania, Al-Ziad Saad, are puţine îndoieli. El consideră că acestea ar fi fost într-adevăr făcute de urmaşii lui Iisus în deceniile care au urmat imediat răstignirii Lui. „Cartile acestea vor fi mai importante decât manuscrisele de la Marea Moartă”. „Informaţia iniţială este foarte încurajatoare şi se pare că asistam la o descoperire foarte importanta şi semnificativa – poate cea mai importantă descoperire din istoria arheologiei”.
Dacă are dreptate, atunci cu adevărat privim la faţa lui Iisus Hristos.
Nick Pryer
trad.dan.camen.
sursa>
http://www.dailymail.co.uk/news/article-1372741/Hidden-cave-First-portrait-Jesus-1-70-ancient-books.html
~~~+~~~
UPDATE 5 aprilie
[Patriarhia este mai sceptica in privinta tablitelor, subliniind faptul ca personajele care le-au gasit si cercetat ulterior, venind si cu primele concluzii, sunt destul de controversate si nu au autoritatea necesara ca sa se ocupe de analizarea lor. Sunt redate, deci, cuvintele unui lector universitar care spune ca unii cercetatori le considera „nu neaparat falsuri, ci tablite care aveau un alt scop, dar care acum in media sunt prezentate ca datand din sec. I”. E un fel mai nuantat de a spune ca aceste tablite nu sunt autentice pentru ca… personajele care se ocupa in prezent de cercetarea lor sunt controversate – dan.camen.]
Tăbliţele descoperite în peştera din Iordania puse sub semnul întrebării
Basilica.ro / 5 aprilie 2011
Presa naţională şi internaţională a relatat în ultimul timp, în mai multe rânduri, despre descoperirea într-o peşteră din Iordania a 70 de cărţi din foiţe de metal inscripţionate. Tăbliţele datează din perioada primară a Bisericii, susţin cei care le-au descoperit, şi dacă autenticitatea lor ar fi probată ar putea deveni la fel de valoroase ca Manuscrisele de la Marea Moartă.
Până în prezent specialiştii recunoscuţi la nivel mondial nu s-au pronunţat în privinţa autenticităţii tăbliţelor, iar autorităţile în domeniu sunt rezervate.
„În primul rând, cu asemenea ştire nu trebuie să ne grăbim, ci trebuie să aşteptăm publicarea oficială a tăbliţelor respective. Autoritatea de antichităţi din Israel le-a declarat falsuri şi în cel mai bun caz ar fi replici din secolul XIX sau din secolul XX pe care unii nu le consideră neapărat falsuri, ci practic sunt tăbliţe care aveau un alt scop, dar care acum în media sunt prezentate ca datând din secolul I”, a declarat pentru TRINITAS TV, lect. dr. Alexandru Mihăilă, specialist în studii biblice.
Cei care s-au pronunţat până acum în privinţa autenticităţii şi importanţei tăbliţelor nu au expertiza necesară pentru a fi credibili.
„Ştirea a apărut prima dată pe data de 3 martie şi primul expert invocat a fost Robert Feather, un inginer metalurg care, în urma expertizei pe care a întreprins-o, a spus că tăbliţele respective datează din primul secolul şi că ar putea proveni din perioada bisericii primare datorită simbolurilor creştine şi iudaice. Problema este că acelaşi autor nu este sub nici o formă un arheolog renumit în domeniu, ci a publicat cărţi care sunt extrem de dubioase, vorbind despre iniţierea secretă a lui Iisus Hristos la Qumran sau despre sulul templului de cupru pe care îl pune în legătură cu faraonul Akenthon. Apoi, ştirea s-a dezvoltat şi de ea s-a ocupat un arheolog amator, pe nume David Elkington, care se prezintă ca fiind arheolog religios, deşi nu există această nomenclatură. El a popularizat ştirea, făcând primele poze, însă problema constă în credibilitatea dânsului, deoarece are cărţi publicate despre vibraţia universală a pământului şi despre Mesia preistoric, acestea fiind lucruri pe care orice specialist le priveşte cu scepticism. Marea problemă este că au fost invocaţi şi specialişti reali, cum ar fi Philip Davis, însă expertiza lui a fost trunchiată, fiind folosită doar în anumite contexte”, a mai spus lect. dr. Alexandru Mihăilă.
Tăbliţele au fost descoperite în urmă cu cinci ani, într-o peşteră din Iordania, în care se presupune că s-ar fi refugiat creştini după căderea Ierusalimului din anul 70 d.Hr.
sursa>
http://www.basilica.ro/ro/stiri/tablitele_descoperite_in_pestera_din_iordania_puse_sub_semnul_intrebarii_7610.html
Theologhia 