PS Ciprian Câmpineanul se află în Ţara Sfântă într-o vizită irenică la Patriarhia Ierusalimului

Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul la Locurile Sfinte

[Se pare ca Patriarhia Romana isi mentine in continuare pozitia in privinta celor doua asezaminte romanesti de la Ierusalim si Ierihon, deoarece „credincioşii români vor simţi nevoia mereu de a se ruga în propria limbă, în bisericile pe care le-au ctitorit” -dan.camen.]

Basilica.ro / 14 aprilie 2011

În Duminica Floriilor, Presfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop-vicar patriarhal, a săvârşit Sfânta Liturghie la Biserica Aşezământului Românesc de la Ierusalim.

Alături de Preasfinţia Sa a slujit Înaltpreacuviosul Părinte Ipopsifiu Ieronim Creţu, Reprezentantul Patriarhiei Române la Locurile Sfinte şi Superior al Aşezămintelor Româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, precum şi un sobor de preoţi, după cum ne-a mărturisit Ilie Chişcari, corespondent Basilica la Locurile Sfinte. La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preasfinţitul Ciprian a rostit, după rânduială, rugăciunea de binecuvântare a ramurilor de copaci, care au fost apoi împărţite credincioşilor prezenţi la slujbă.

În cuvântul rostit la sfârşit, Preasfinţia sa a subliniat importanţa acestei duminici pentru importantul eveniment pe care îl comemorează. Aflat pentru prima dată în Ţara Sfântă, a mărturisit dificultatea de a mai adăuga un cuvânt simplului fapt al prezenţei în locul în care au avut loc evenimentele legate de Intrarea Domnului în Ierusalim. Aceste evenimente dobândesc o semnificaţie cu totul nouă, greu de înţeles pentru cei care nu păşesc pe Locurile Sfinte. Drept aceea, şi-a exprimat mulţumirea pentru faptul că românii au în aceste locuri două locaşuri, cel de la Ierusalim şi cel de la Ierihon. Deoarece, după cum a observat Preasfinţia Sa, chiar dacă vizităm aceste locuri şi participăm la slujbele ce se desfăşoară în bisericile care le păstrează memoria, credincioşii români vor simţi nevoia mereu de a se ruga în propria limbă, în bisericile pe care le-au ctitorit. Cu acest prilej, a lansat un îndemn pelerinilor români de a susţine lucrările care se desfăşoară în Aşezămintele Româneşti, fie şi doar prin simplul fapt de a fi prezenţi în ele atunci când vin să se închine la Sfintele Locuri.

Preasfinţitul Ciprian, în calitatea sa de Secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, se află în aceste zile într-o vizită irenică în cadrul Patriarhiei Ierusalimului. Cu acest prilej, vineri, 15 aprilie, a avut o întrevedere cu Sanctitatea Sa Teofil al III-lea, Patriarhul Ierusalimului şi a toată Palestina, şi cu membrii Sinodului Permanent al Patriarhiei Ierusalimului. În cadrul acestei întâlniri, Preasfinţia Sa a transmis un mesaj frăţesc din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, şi a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. S-a hotărât o mai strânsă colaborare între cele două Biserici Ortodoxe surori, în scopul promovării credinţei ortodoxe în lume şi a susţinerii pelerinajului românesc la Locurile Sfinte.

Preasfinţia Ciprian, efectuează în aceste zile şi un pelerinaj în principalele locuri ale Ţării Sfinte, aflându-se pentru prima dată aici. Pelerinajul va continua şi în zilele următoare, urmând ca miercuri, 20 aprilie, Preasfinţia Sa să se întoarcă în România.

sursa>

http://www.basilica.ro/ro/stiri/preasfintitul_ciprian_campineanul_la_locurile_sfinte_5057.html

~~~+~~~

Episcopul Ciprian Câmpineanul se află în Ţara Sfântă pentru negocieri

Romfea.gr / 18 aprilie 2011

În Ierusalim se găseşte de ieri, conform informaţiilor exclusive ale „Romfea.gr”, Preasfinţitul Episcop Ciprian Câmpineanu al Patriarhiei României.

Episcopul Ciprian a ajuns în Ţara Sfântă după conflictul care a izbucnit între cele două patriarhii referitor la construcţia bisericii şi paraclisului la casa de oaspeţi a Bisericii Române.

Informaţiile „Romfea.gr” arată că Episcopul Ciprian a transmis Patriarhului Theofilos gândurile Patriarhului Daniel pe această temă.

De asemenea, aceleaşi informaţii arată că Patriarhia României încearcă să găsească o soluţie într-un mod irenic şi diplomatic, cu toate că biserica a fost construită fără permisiunea Patriarhului Ierusalimului.

Cu toate acestea, Patriarhia, în ciuda avertismentelor continue, încearcă să rezolve problema ivită pe baza Dreptului Canonic pentru evitarea unei rupturi între cele două Biserici.

”Românii prin această acţiune violează Sfintele Canoane şi ating tema imixtiunii într-o eparhie străină”, a declarat către Romfea.gr un membru al Frăţiei Sfântului Mormânt.

Merită să semnalăm că arhiereii comentează că nu este improbabil ca în cazul în care confruntarea ajunge la extreme din cauza atitudinii intransigente a Patriarhiei României, să se şteargă din Dipticele (Pomelnicul) Patriarhiei Ierusalimului numele Patriarhului Daniel.

Cu toate acestea, şi participarea Preasfinţitului Episcop Ciprian la Dumnezeiasca Liturghie în Biserica Învierii de sărbătoarea Duminicii Stâlpărilor a fost comentată negativ.

TRADUCERE: http://acvila30.wordpress.com

sursa>
http://acvila30.wordpress.com/2011/04/18/episcopul-ciprian-campineanul-in-tara-sfanta-pentru-negocieri/

sursa originala>

http://www.romfea.gr/index.php?option=com_content&view=article&id=7871:2011-04-17-23-28-40&catid=13

~~~+~~~

UPDATE

PATRIARHUL ROMÂNIEI INSISTĂ ŞI …

PROVOACĂ PENTRU BISERICA DIN IERIHON

Data publicării în greacă: 19 aprilie 2011

De Nikos Papahristos

După cum arată toate, creşte tensiunea în ceea ce priveşte relaţiile dintre Patriarhiile Ierusalimului şi României în legătură cu problema bisericii şi a casei de oaspeţi pe care le-a construit, fără permisiune şi anticanonic, Biserica Română în Ierihon, teren canonic şi jurisdicţie a Bisericii Sionului.

Patriarhul României, într-o scrisoare de răspuns în mai multe pagini către Patriarhul Theofilos, nu a ezitat să-l acuze nici mai mult, nici mai puţin decât de „superficialitate”, deoarece kir Theofilos – protejând drepturile Bisericii Ierusalimului – l-a chemat să rezolve problema conform cu Sfintele Canoane, pentru a evita eventualitatea încetării „pomenirii Bisericii Ortodoxe surori a României”. Îl cheamă dar pe Patriarhul Ierusalimului să-şi dea binecuvântarea casei de oaspeţi româneşti şi bisericii construite fără permisiunea lui!

Patriarhia Ierusalimului, de vineri, de când a primit scrisoarea Patriarhului României, a evitat să-şi arate cărţile şi menţine o stare de aşteptare. Cel mai probabil se va ocupa de scrisoarea lui kir Daniel Sfântul şi Sfinţitul Sinod, când se va hotărî şi modul în care va reacţiona Străvechea Patriarhie. În acelaşi timp, factori care simpatizează cu Biserica Română par satisfăcuţi de poziţiile exprimate în scrisoarea Patriarhului Daniel.

„Patriarhul României revendică în esenţă să acceptăm desfiinţarea ordinii canonice, să acceptăm co-administrarea în cadrul Străvechii noastre Patriarhii. Şi după ce a purces la un şir de acţiuni anticanonice Biserica sa, acum îl acuză pe patriarhul nostru de superficialitate. Şi crede că această atitudine provocatoare şi pretenţiile lui vor fi acceptate de Aghiotafiţi?” – a comentat pentru Amen.gr un dinamic monah din Ţara Sfântă.

În scrisoarea de răspuns către Patriarhul Ierusalimului, stufoasă şi tăioasă în anumite puncte, Patriarhul României îşi exprimă regretul că kir Theofilos a folosit, cu mare „superficialitate” (acest cuvânt este folosit, conform informaţiilor n.n.) expresii ameninţătoare şi tăioase, înţelegând referirea (în scrisoarea Patriarhului Ierusalimului) la o eventuală „caterisire” a clericului român care s-a îngrijit de ridicarea bisericii româneşti sau despre eventuala „încetare a pomenirii” Bisericii Ortodoxe a României. Trebuie semnalat că Patriarhia Ierusalimului a impus deja canonul neîmpărtăşirii (necomuniunii) rerspectivului cleric român. (Acesta este P.Cuv. Arhim. Ieronim Creţu, Episcop-vicar patriarhal ales recent de Sinodul BOR, dar nu şi hirotonit deocamdată – n. trad.)

Kir Daniel susţine, conform informaţiilor, că nu contestă nici o secundă jurisidicţia canonică a Patriarhiei Ierusalimului asupra Sfintelor Locuri. În ciuda acestor revendicări totuşi, Patriarhul român pare să interpreteze după bunul său plac – dacă nu să conteste în practică – întinderea şi amploarea jurisdicţiei Patriarhiei Ierusalimului. Şi aceasta pentru că – potrivit aceloraşi informaţii – susţine că ridicarea „aşezământului” românesc (care cuprinde o biserică – n.n.) nu este destinată creştinilor ortodocşi indigeni care aparţin Patriarhiei Ierusalimului – care cuprinde doar credincioşi greci sau arabi, ci este destinată pelerinilor ortodocşi români.

Conforma aceloraşi informaţii, Patriarhul Daniel susţine că prin „Aşezământul” românesc din Ierihon doreşte să sprijine Patriarhia Ierusalimului în primirea pelerinilor ortodocşi la Sfintele Locuri. Aduce drept exemplu şi ajutorul acordat de Biserica sa Patriarhiei Ecumenice, atunci când a trimis un cleric român la Constantinopol pentru deservirea locuitorilor români din Turcia, dar şi pentru turiştii români care vizitează Patriarhia Ecumenică, precum şi – aşa cum scrie – ruinele creştin-ortodoxe. Susţine şi faptul că în urma discuţiilor pe care le-a avut el însuşi cu Patriarhul Ecumenic, preotul român pomeneşte la Dumnezeieştile Liturghii numele ambilor (!) Întâistătători, pentru a se arăta, după cum susţine, colaborarea şi coresponsabilitatea frăţească a Întâistătătorilor celor două Biserici Ortodoxe surori.

Evident, dorind să facă Patriarhia Ierusalimului să se simtă obligată faţă de Biserica Română, kir Daniel pare să reamintească în scrisoarea sa că predecesorul său, fericitul întru adormire Teoctist, a cerut autorităţilor israeliene să-l recunoască pe kir Theofilos. De asemenea, aminteşte că atunci când Patriarhul Ecumenic a încetat pomenirea în Diptice a numelui Patriarhului Ierusalimului Diodoros, Patriarhul României Teoctist nu l-a urmat.

Merită să semnalăm că Patriarhul Daniel vede ca singură soluţie a problemei acordarea binecuvântării scrise din partea Patriarhului Theofilos şi a Sfântului Sinod al Patriarhiei Ierusalimului pentru existenţa Aşezământului românesc şi funcţionarea bisericii româneşti.

Cercuri ale Frăţiei Sfântului Mormânt par profund deranjate de tonul tăios al scrisorii lui kir Daniel.

„Jurisdicţiile nu se referă la credincioşii de o anumită apartenenţă naţională, ci la toţi creştinii ortodocşi, care trăiesc în cadrul unor limite precis stabilite de Sinoadele Ecumenice. Orice altă abordare favorizează imixtiunea şi anti-canonicitatea şi prin aceasta conduce inevitabil la tensiuni” – semnalează pentru Amen.gr unul din clericii aghiotafiţi.

De amintit că Patriarhul Ierusalimului Theofilos a fost obligat să expună el însuşi problema Patriarhului Daniel, pentru că Biserica Română a arătat indiferenţă faţă de rezolvarea problemei create în interiorul jurisdicţiei Patriarhiei Ierusalimului.

„Contestaţiile şi protestele Patriarhiei noastre nu au fost capabile să oprească construirea bisericii. Acestea dimpotrivă au fost ignorate şi biserica a fost terminată, iar astăzi, desigur, funcţionează” – semnalează Patriarhul Theofilos în scrisoarea trimisă în ianuarie trecut Patriarhului României.

„Dacă şi alte Biserici Ortodoxe ar urma acest exemplu al Bisericii Ortodoxe Române, atunci am avea în Ţara Sfântă reprezentanţele a treisprezece Biserici Ortodoxe Autocefale, care vor fi dovada unei polifonii şi poliarhii ortodoxe arbitrare, greu de condus administrativ…” – a accentuat kir Theofilos şi a adăugat: „Patriarhia Ierusalimului a înfruntat cu profundă întristare, dar şi cu toleranţă şi cu multă moderaţie această situaţie anticanonică implantată în sânul ei, pentru care s-a şi limitat la a-l opri de la Împărtăşanie doar pe prim-colaboratorul ei (BOR), Preacuviosul Arhimandrit, p. Ieronim Creţu, fără a-l caterisi sau a întrerupe pomenirea Bisericii Române în Diptice, aşa cum era îndreptăţită să procedeze”.

traducere>

http://acvila30.wordpress.com/

sursa>

http://acvila30.wordpress.com/2011/04/21/patriarhul-romaniei-insista-si-%E2%80%A6-provoaca-pentru-biserica-din-ierihon/

amen.gr

Această prezentare necesită JavaScript.

 

IISUS SAU BARABA? – Pastorala de Pasti (2011) a PS Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei si Romanatilor

[In contextul recentelor incercari de reabilitare a evreilor de catre Papa Benedict al XVI-lea de vina uciderii de Dumnezeu, a arhiereului Caiafa de catre „arheologul” Simcha Jacobovic si a lui Iuda de catre Lady Gaga, pastorala PS Părinte Sebastian, intitulata sugestiv „Iisus sau Baraba?”, cred ca vine pentru noi ca un suflu nou, care are menirea sa desparta minciuna de adevar si sa ne indemne sa-l alegem pe Hristos si nu pe hristosii mincinosi ai zilelor noastre. V-ati intrebat vreodata de ce pe Baraba nimeni nu a mai incercat sa-l „reabiliteze” mediatic? Poate ca el deja a fost „reabilitat” de evrei si de Pilat la judecarea Mantuitorului, cand talharul si ucigatorul de oameni a fost ales sa fie liber in detrimentul lui Iisus, Hristosul si de oameni iubitorul… Asadar, se impune intrebarea: cine este „Baraba” si „Pilatul” zilelor noastre?  – dan.camen.]

~~~+~~~

IISUS SAU BARABA?

Cuvânt pastoral la Paşti – 2011

† S E B A S T I A N,

cu darul lui Dumnezeu Episcop al Slatinei şi Romanaţilor,

Iubitului nostru cler şi popor har, pace şi milă de la Dumnezeu,

Tatăl nostru,

iar de la Noi arhiereşti binecuvântări!

Preacucernici şi Preacuvioşi Părinţi,

Preacuvioase Maici,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Sfânta Scriptură ne spune că mai înainte de a-L condamna pe Domnul la moarte, guvernatorul Ponţiu Pilat a dat poporului prilejul să aleagă, atunci când l-a întrebat: „Pe cine voiţi să vi-l eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care Se zice Hristos? Însă arhiereii şi bătrânii au convins mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a dat să fie răstignit” (Mt. 27, 17, 20 şi 26).

Cine era Baraba şi cum de au preferat iudeii să-l ceară pe el, iar nu pe Iisus Nazarineanul? Evanghelistul Marcu ne spune că: „Baraba fusese închis împreună cu nişte răzvrătiţi, pentru că în răscoală săvârşiseră ucidere” (Mc. 15, 7), iar Sfântul Evanghelist Ioan menţionează că acesta „era tâlhar” (In. 18, 40). Aşadar, ori „Regele iudeilor” (In. 18, 39) ori o căpetenie de tâlhari, pentru Pilat era tot una, dacă nu cumva dregătorul a încercat să-L scape pe Domnul de moarte.

Ce importanţă mai avea însă, de vreme ce inimile cărturarilor şi ale fariseilor încremeniseră de mult în „litera Legii” (Rom. 2, 27), iar „după Legea lor, Hristos trebuia să moară” (In. 19, 7). De aceea, ei „au convins mulţimea ca să ceară să le elibereze mai degrabă pe Baraba, (…) iar pe Iisus, biciuindu-L, să-L dea ca să fie răstignit” (Mc. 15, 11 şi 15).

Dreptslăvitori creştini,

Nu vi se pare ciudat că, puse să aleagă, mulţimile au preferat în locul lui Dumnezeu un ucigaş şi un tâlhar? Că, văzând intenţia binevoitoare a lui Pilat, căpeteniile poporului au trecut de-a dreptul la ameninţări până şi la adresa sa? − „Dacă-L vei elibera pe Acesta, nu eşti prieten al Cezarului” (In. 19, 12). Şi apoi, luaţi aminte ce s-a ales de opţiunea iudeilor!… Căci, deşi de Baraba nu a mai auzit nimeni niciodată după aceea, în schimb Hristos, „piatra cea din capul unghiului” (Ef. 2, 20) − deşi omorât, şi încă prin moarte de ruşine − A ÎNVIAT şi a ajuns în centrul istoriei.

Ei bine, această alegere a iudeilor a urmărit mereu şi mai urmăreşte şi astăzi pe om. Pus să opteze între bine şi rău, acesta a continuat să rateze de multe ori şansa alegerii celei bune, fără a învăţa nimic de la istorie. Căci, deşi Baraba s-a dovedit o alegere neinspirată, s-au găsit destui dispuşi ca, peste veacuri, să îl prefere tot pe el. Şi astfel, luând adesea locul lui Hristos, acesta a reuşit să se strecoare de multe ori afară din închisoare, lăsând în urmă impresia unui Hristos biruit, chiar dacă istoria L-a dovedit pe El a fi Adevăratul Biruitor asupra vieţii şi asupra morţii.

Dacă „Pilat” se arată binevoitor, de ce este mai de ales, totuşi, „Baraba”? Dacă Dumnezeu, Biserica şi chiar viaţa noastră ne sugerează să-L alegem pe Domnul, de ce să mai repetăm şi noi greşeala mulţimilor de altădată? Nu!… Să nu ne lăsăm intimidaţi de cei ce trec până şi la ameninţări viclene!… Nu am învăţat nimic de la viaţă? Până când vom confunda binele cu răul? Dacă Hristos a înviat, zădărnicind astfel alegerea lui Baraba, noi de ce mai orbecăim în întuneric, prefăcându-ne că nu ştim ce trebuie şi pe Cine merită să alegem?…

Dragii mei,

Această alegere, între Domnul şi tâlhar, este şi provocarea noastră de astăzi. Noi ce alegem?… Alegem viaţa, prin Hristos Cel Înviat şi Care „nu mai moare” (Rom. 6, 9), ori alegem pieirea, prin Baraba? Alegem binele sau alegem răul? Căci libertatea de a opta, departe de a fi ispită, este dovada celui mai ales respect şi a preţuirii lui Dumnezeu faţă de om, fapt care impune, însă, din partea noastră o responsabilitate pe măsură. Domnul Şi-a dat viaţa pentru noi! Noi suntem gata să ne dăm viaţa pentru El, ori alergăm bezmetici după Baraba? Hristos a înviat pentru noi, dăruindu-ne şi nouă să trăim în veci, noi oare vom alege să „pierim” odată cu tâlhar?

„Pilatul” zilelor noastre încă pare binevoitor, chiar dacă societatea nu încetează a ne deruta, ca pe mulţimile de altădată. Noi, însă, ce alegem?… Dumnezeu, cunoscând mai dinainte ezitarea noastră, ne-a prevenit că alegerea nu va fi uşoară: „viaţă şi moarte ţi-am pus înainte, şi binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi!” (Deut. 30, 19) Şi, realitatea ne arată că, în pofida prevenirii Domnului, contrar „lecţiilor” pe care ni le-a dat istoria şi în ciuda experienţei pe care am acumulat-o de 2000 de ani, mulţi dintre noi îl mai aleg şi astăzi pe Baraba. Unii conştient, alţii din ignoranţă! Unii ştiu că greşesc, dar o pun pe seama neputinţei ori a „molipsirii” mult prea facile a răului, căruia e mai uşor să-i cedezi decât să-l înfrunţi, în timp ce alţii nici nu realizează că au ajuns să spună binelui „rău” şi răului „bine”. Este răul cel mai mare al societăţii în care trăim, când răul şi binele ne sunt „servite” în mod amestecat şi confundat, creându-ne aceeaşi derută pe care le-au provocat-o iudeilor mai marii poporului altădată.

Noi, însă, ÎNVĂŢĂTOR avem, Care ne-a învăţat cu prisosinţă cum putem deosebi binele de rău. MODEL avem, Care ne-a arătat cum trebuie ales între viaţă şi moarte, şi AJUTOR avem, gata a ne călăuzi spre BIRUINŢĂ, după cum El Însuşi a biruit. Învierea Sa s-a arătat biruinţă, iar proslăvirea Sa nădejde pentru noi toţi că „moartea nu mai stăpâneşte” (Rom. 6, 9) peste cel ce Îl alege pe El. Că, dacă Baraba a dispărut, dimpreună cu toţi cei care l-au preferat pe el, cei care Îl aleg pe Hristos vor rămâne în veci, pentru a împărăţi împreună cu Dânsul.

Lui fie slava, cinstea şi închinarea noastră, în vecii vecilor, Amin.

Hristos a înviat!

Al vostru întru Domnul povăţuitor,

† SEBASTIAN

EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR

sursa>

http://www.episcopiaslatinei.ro/2011/04/18/iisus-sau-baraba/