12 noiembrie a.c., Patriarhul Kirill al Moscovei si al Intregii Rusii vizitand Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” din Damasc – Siria (Patriarhia Antiohiei). In stanga Patriarhului Kirill se afla Patriarhul Ignatie al IV-lea al Antiohiei.
foto>
Arhive pe etichete: siria
Sinaxa Intaistatatorilor vechilor Biserici Ortodoxe din Est si viitorul Sinod Pan-Ortodox
[Sinaxa de la Istanbul din 1-2 septembrie de anul acesta a reunit pe intaistatatorii de limba greaca a vechilor patriarhii grecesti din Est: Alexandria, Antiohia si Ierusalim, cu toate ca a doua *(Antiohia) a fost reprezentata de episcopul Isaac de Apameea si nu de patriarhul Igantie al IV-lea, care nu a putut veni din cauza situatiei politice instabile momentane din Siria. De asemenea, la intalnire a fost invitat si primatul grec al Bisericii Autocefale din Cipru, Arhipiscopul Hrisostom, deoarece Biserica pe care o conduce si-a primit autocefalia la Sinodul III Ecumenic de la Efes din 431, ea aflandu-se pana atunci sub jurisdictia Patriarhiei Antiohiei. Sedinta a fost prezidata de gazda – Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, care i-a avut alaturi de el, de-a dreapta si de-a stanga, pe Mitropolitul Ioannis Zizioulas de Pergam si pe Mitropolitul Emmanuel Adamakis din Franta, presedintele AEOF *(Adunarea Episcopilor Ortodocsi din Franta). S-au dezbatut, in principal, doua mari teme: situatia crestinilor din Orient si viitorul Sinod Pan-Ortodox. Spun in principal, deoarece de pe site-ul AEOF aflam si amanuntul cum ca Patriarhul Teofil al Ierusalimului a pus in discutie, pe langa obisnuitele probleme legate de situatia politica a Palestinei si a crestinilor din Tara Sfanta, si recenta criza care exista momentan intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana. Cu alte cuvinte, patriarhul Teofil a facut cunoscut in mod public si oficial intaistatatorilor patriarhatelor din Est situatia „anticanonica” (- asa cum o numeste) a Asezamantului Romanesc de la Ierihon. Bineinteles ca a facut acest lucru in mod unilateral, deoarece Patriarhia Romana nu a fost invitata sa ia parte la aceasta intalnire. Deci, principial, patriarhul Teofil nu ar fi trebuit sa faca acest lucru, decat numai la o reuniune comuna la care sa participe si Patriarhia Romana, ca sa-si poata expuna si ea punctul de vedere. Totodata, aceasta expunere publica a problemei si celorlalti patriarhi orientali poate constitui, din partea Patriarhiei Ierusalimului, si un demers de oficializare a actului ruperii de comuniune cu Patriarhul Daniel al Romaniei, sau de convingere a celorlalti intastatatori sa faca acelasi lucru ca si Patriarhul Teofil. Discursul Patriarhului Bartolomeu la aceasta intalnire il puteti citi in greaca AICI. Comunicatul final al intalnirii il aveti in integralitate in engleza AICI. Punctele 3, 4 si 5 din acest comunicat oficial sunt cele mai importante. Punctul 3 – anunta ca pregatirile pentru viitorul sinod pan-ortodox trebuiesc accelerate si confirma faptul ca in luna februarie a.c. la Chambessy s-a creat un „impas”, iar acesta din cauza dispozitiilor din regulamentul de functionare al conferintelor inter-ortodoxe pregatitoare pentru marele sinod pan-ortodox, care prevad luarea deciziilor in unanimitate/ consens. Prin urmare, membrii sinaxei au prezentat o propunere patriarhului ecumenic de a convoca o intalnire a tuturor intaistatatorilor bisericilor ortodoxe locale in vederea revizuirii acestor dispozitii. Cu alte cuvinte, din comunicat se intelege faptul ca nu se mai urmareste neaparat unanimitatea/ consensul, principiu fundamental in Ortodoxie, ci doar trecerea peste orice eventual obstacol *(chiar si unanimitatea/ consensul in decizii) in vederea convocarii cat mai rapide a sinodului. Dar de ce aceasta graba? Iarasi, de ce trebuiesc schimbate regulile tocmai acum, la final; n-au fost ele bune pana acum? Sau se merge pe principiul „scopul scuza mijloacele”? La punctul 4 se vorbeste despre o viitoare convocare a liderilor religiosi in zona Marii Mediteraneene care ar putea prilejui la final si emiterea unei „Carta Mediterana” ecologice, care sa vina ca o contributie si ca un apel la eforturile de protejare a mediului natural si de cooperare pasnica a religiilor din regiune. Punctul 5 se refera, cred, si la criza care exista astazi intre Patriarhia Ierusalimului si Patriarhia Romana, punctul acesta intrand pe agenda sinaxei „ca urmare a unor evenimente recente din cadrul Bisericii Ortodoxe”. Astfel, se face apel la toate Bisericile Ortodoxe ca „sa respecte si sa adere strict la granitele geografice ale jurisdictiilor lor, asa cum au fost stabilite de Sfintele Canoane si de Constitutiile lor fondatoare”. UPDATE> La final am inserat cateva fragmente din recentul interviu acordat de Mitropolitul Ilarion, de Volokolamsk despre viitorul Sinod Pan-Ortodox si despre mentinerea principiului unanimitatii/ consensului care trebuie sa ramana singurul criteriu de adoptare a deciziilor de catre reprezentantii Bisericilor Ortodoxe locale – dan.camen.]
~~~+~~~
Conducători ortodocşi deschid calea către Sinodul Pan-Ortodox
Doxologia.ro / 13 septembrie 2011
Patriarhii a trei vechi Biserici Ortodoxe s-au întâlnit în Istanbul în 1 și 2 septembrie pentru a discuta situația minorităților creștine în Orientul Mijlociu și mișcările necesare pentru organizarea cât mai curând a Sinodului pan-ortodox, întâlnire istorică pentru toată lumea ortodoxă.
Sinodul pan-prtodox este privit cu mare interes de către Bisericile ortodoxe, multe dintre ele în regiuni instabile din Orient, care se confruntă cu revoluții sau în zone de tranziție post-comunistă în Europa de Est și Uniunea Sovietică.
Cei trei patriarhi prezenți, Patriarhul Constantinopolului, Patriarhul Alexandriei și Patriarhul Ierusalimului, împreună cu Arhiepiscopul Ciprului au declarat dorința lor de a organiza acest sinod pan-ortodox și sprijină inițiativa Patriarhului Ecumenic în această direcție, a spus Mitropolitul Elpidifor de Prusa, fostul Secretar general al Biroului Sinodal al Patriarhiei Ecumenice.
Întâlnirea, numită sinaxă a vechilor patriarhate, a reunit pe Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, Patriarhul Teodor al Alexandriei, Patriarhul Teofil al Ierusalimului și Arhiepiscopul Hrisostom al Ciprului. Patriarhul Antiohiei a fost reprezentat de un episcop.
Reprezentanții celor 14 Biserici ortodoxe s-au întâlnit la Chambesy, Elveția, în februarie a.c., dar nu s-au putut pune de acord în câteva probleme printre care dipticele și acordarea autocefaliei.
Episcopul Elpidifor a spus că răspunsul majorității Bisericilor ortodoxe a fost că se poate organiza un sinod pan-ortodox fără a fi căzut de acord asupra celor două problemne în dezbatere.
Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati
Sursa:http://www.ekklesia.co.uk
sursa>
http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/conducatori-ortodocsi-deschid-calea-catre-sinodul-pan-ortodox
~~~+~~~
Sinaxa întâistătătorilor vechilor Biserici Ortodoxe
Doxologia.ro/ 24 august 2011
Ziua de 1 septembrie, care marchează începutul anului bisericesc, a fost aleasă de Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului pentru a convoca o întâlnire de mare importanță, Sinaxa Primaților Vechilor Biserici Ortodoxe.
Pentru aceasta, a invitat pe întâistătătorii vechilor Patriarhate ortodoxe: Alexandria, Antiohia, Ierusalim, și Arhiepiscopul de Cipru. Deși Ciprul nu este patriarhie și ocupă locul 10 în dipticele eclesiastice, primatul său a fost invitat în Fanar pentrucă își datorează autocefalia unui Sinod Ecumenic. În scrisoarea sa pe care a adresat-o acestor primați ai Bisericilor vechi ortodoxe, Patriarhul Bartolomeu a spus: „Vechile patriarhate ale Bisericii Ortodoxe au văzut, împreună cu Preasfânta Biserică a Ciprului, autocefalia lor confirmată de un Sinod Ecumenic, ele trebuind să se preocupe mai intens de problematica relațiilor ortodoxe, pentru că ele reprezintă trunchiul comun al structurii și al articulației Bisericii Ortodoxe, fără a exclude alte Biserici Ortodoxe de la deciziile pan-ortodoxe, ci din contra, de a facilita unitatea pan-ortodoxă”.
Cele trei patriarhii și arhiepiscopul de Cipru au răspuns pozitiv la invitația patriarhului ecumenic. Sinaxa primaților se va ocupa de două teme care sunt fixate în scrisoarea patriarhului ecumenic Una dintre ele este dezvoltarea evenimentelor în Orientul Mijlociu, care aduce mare îngrijorare creștinilor ortodocși și eterodocși din această zonă. Patriarhul ecumenic a subliniat necesitatea unui „efort comun pentru situația Bisericilor noastre în circumstanțele actuale pentru ajutorul fratern reciproc”. Cea de a doua temă de dezbatere este o schimbare de viziuni asupra „progresului către sfântul și marele sinod al Bisericii Ortodoxe”. Sinaxa primaților vechior Biserici Ortodoxe va avea loc în zilele de 1 și 2 septembrie. În același timp, Patriarhul ecumenic va co-rezida Sfânta Liturghie în Catedrala Patriarhală Sfântul Gheorghe din Fanar pentru a marca începutul anului bisericesc.
Traducerea și adaptarea: Pr. Ioan Valentin Istrati, Sursa: Amen.gr
sursa>
http://www.doxologia.ro/ortodoxia-lume/sinaxa-intaistatatorilor-vechilor-biserici-ortodoxe
~~~+~~~
Fragmente in engleza din comunicatul final al Sinaxei
Patriarchate.org/ 3 septembrie 2011
„[…] 3. In the context of its deliberations, the Synaxis also discussed the subject of the Holy and Great Council, deciding that it should hasten its preparation in order to permit its convocation in the foreseeable future. The Synaxis regretfully ascertained that the impasse created last February in the process of the long-prepared convening of this Council is due to provisions in the Regulations Governing the Panorthodox Preconciliar Consultations regarding unanimous decisions. Therefore, the Synaxis submitted a proposal to His All-Holiness the Ecumenical Patriarch, that he should convene a Synaxis of Their Beatitudes the Patriarchs and Presidents of the Orthodox Autocephalous Churches in order to review these provisions, thereby promptly advancing and fulfilling the preparation of the Great Council.
4. The Synaxis adopted the proposal of the Ecumenical Patriarchate that an encounter of religious leaders in the near future should be held in the region of the Mediterranean, during which a form of ecological “Mediterranean Charter” could be issued and declared as a contribution to the effort for the protection of the natural environment, but also to the peaceful coexistence and cooperation of religions in the region.
5. Furthermore, as a result of recent events within the Orthodox Church, the Synaxis underlined the need for all Orthodox Churches to respect and adhere strictly to the geographical boundaries of their respective jurisdictions, as these have been established by the Sacred Canons and their Founding Constitutions.
Finally, Their Beatitudes the Heads of the Churches and His Grace, the representative of the Patriarchate of Antioch, expressed their gratitude to the Ecumenical Patriarch for the invitation extended to them to visit the Sacred Center of Orthodoxy and deliberate in common on matters concerning their Churches during this critical time, and decided that they should meet more regularly on matters pertaining to the Orthodox Church.
At the Phanar, September 3, 2011″
sursa>
~~~+~~~
UPDATE 18 sept. 2011
Mitropolitul Ilarion:
NU VĂ TEMEŢI, SINODUL PAN-ORTODOX NU VĂ REZERVĂ NICIO MARE SURPRIZĂ!
PelerinOrtodox/ 16 septembrie 2011
Într-un interviu publicat în urmă cu câteva zile, Mitropolitul Ilarion de Volokolamsk, preşedintele Departamentului Afacerilor Externe al Patriarhiei Moscovei, a adus lămuriri importante legate de viitorul Mare Sinod Pan-Ortodox, vorbind despre pregătirile legate de acesta, despre obiectivele sale, oferind chiar şi unele detalii de ordin practic. În rândurile de mai jos, serviciul de presa LONews va ofera traducerea integrală a acestui interviu, realizată de contributor Ing. Catalin Ion.
[…]
– Frecvenţa ridicată a reuniunilor dintre Întâistătătorii Bisericilor din această regiune se justifică doar prin circumstanţele politice? La şedinţa Primaţilor, la Istanbul, se vor discuta problemele regionale şi, de asemenea, problemele cu dimensiuni pan-ortodoxe?
– Pusesem această întrebare celor trei Patriarhi. Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu a spus că reuniunea este dedicată în primul rând problemelor din Orientul Mijlociu. Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului mi-au confirmat acest lucru. Patriarhul Teofil, de asemenea, a adăugat că, în cadrul întâlnirii, vor putea discuta toate aspectele care îi afectează. Dacă discută şi despre tema Sinodului Pan-Ortodox, eu nu pot şti. Dar cred că problemele pan-ortodoxe urmează să fie discutate de către toate Bisericile Ortodoxe locale, astfel încât să nu se creeze impresia că un grup de Biserici încearcă să ia decizii în numele tuturor Bisericilor locale, în absenţa lor.
– Aţi vorbit despre viitorul Sinod Pan-Ortodox şi despre pregătirea acestuia, cu Patriarhii Antiohiei şi Ierusalimului?
– Da, am abordat această problemă. Este important să se discute cu Întâistătătorul Patriarhiei de Constantinopol şi cu aceste Biserici configuraţia posibilă a Sinodului, tematica sa, modul în care el va reprezenta Bisericile, în ce mod vor fi luate deciziile. Astăzi, în contextul colaborării inter-ortodoxe, singura metodă de luare a deciziilor este consensul; doar acesta poate sta la baza cooperării între Bisericile Ortodoxe locale. Acesta este metoda de rezolvare a problemelor, în spiritul iubirii fratesti şi armoniei, pentru a lămuri problemele aflate în litigiu. Recent, câteva voci s-au ridicat, propunând să se renunţe la această metodă. Pentru unii, deciziile conferinţei inter-ortodoxe ar trebui să fie luate prin asigurarea unei majorităţi simple. O schimbare atât de radicală în activitatea organismelor inter-ortodoxe ar avea consecinţe serioase: în cazul în care o Biserică s-ar pronunţa împotriva unei anumite decizii iar opinia sa ar fi ignorată prin vot, atunci am asista în mod inevitabil la divizări ale familiei Bisericilor Ortodoxe. Şi, dacă divizarea nu este depăşită, în mod clar aceasta se va răsfrânge în mod direct şi asupra Sinodului Pan-Ortodox. Prin urmare, este imposibil să se propună astăzi orice altă metodă în afara consensului.
[…]
– În opinia dumneavoastră, unde şi când ar putea avea loc Sinodul Pan-Ortodox?
– Sanctitatea Sa Patriarhul Bartolomeu şi-a exprimat speranţa că acest Sinod ar trebui să aibă loc la Istanbul, în biserica Sf. Irina, unde a avut loc, în anul 381, şi Sinodul al II-lea Ecumenic. Cred că acest Sinod ar putea avea loc în viitorul apropiat, cu condiţia să fi fost discutate şi rezolvate toate problemele legate de reprezentare, protocol şi ordinea de zi.
– Putem spune că, dacă s-ar fi ajuns la un acord privind toate aceste aspecte, Patriarhia Moscovei s-ar pronunţa astăzi pentru convocarea Sinodului?
– Ne declarăm în favoarea convocării Sinodului, date fiind problemele cu care se confruntă astăzi Biserica Ortodoxă din întreaga lume, întrucât trebuie să se facă auzită vocea unităţii şi a solidarităţii Ortodoxiei. Acesta este motivul pentru care este foarte important să fie depăşite toate diferenţele, în etapa pregătitoare, astfel încât viitorul Sinod să fie un factor unificator, nu un factor de dezbinare. Prin urmare, este imperativ ca, aşa după cum se şi practică deja în colaborarea inter-ortodoxă, varianta consensului să rămână singura metodă de luare a deciziilor.
– Unii reprezentanţi ai lumii ortodoxe se aşteaptă la altceva: cel de-al VIII-lea Sinod Ecumenic să se întrunească şi să suprime toate deciziile celor 7 Sinoade precedente…
– Aceste temeri sunt nefondate. În primul rând, pentru că Sinodul nu va lua nicio decizie care să nu fi fost deja formulată pe parcursul ultimilor cincizeci de ani de către Comisia pregătitoare. Deciziile Comisiei pregătitoare sunt cunoscute, nu le ascunde nimeni: documentele şi protocoalele întâlnirilor din cadrul acestor comisii pot fi puse la dispoziţia celor care doresc asta. O mare parte din documentele Comisiei pregătitoare a fost publicată chiar şi în Jurnalul Oficial al Patriarhiei Moscovei, în anii 1970-1980. În plus, în cazul în care va fi luată decizia convocării Sinodului Pan-Ortodox (mi-ar plăcea să subliniez, şi ar tebui să reţineţi, că această decizie nu poate fi luată decât de către toate Bisericile Ortodoxe locale), toate temele care au fost discutate în cincizeci de ani vor fi studiate din nou. Acesta va face doar corecţiile necesare, ţinând seama de circumstanţe; deciziile luate vor fi cunoscute în avans: nu există niciun motiv să ne aşteptăm la surprize din partea acestui Sinod.
– Putem spune că respectarea principiului consensului în desfăşurarea Sinodului ar exclude orice decizie care ar putea fi luată împotriva Sfintei Tradiţii Bisericesti, după cum se temeau unii dintre credincioşi?
– Da, este exclus, deoarece principiul consensului necesită acordul tuturor Bisericilor în faţa deciziei. Daca o Biserică nu este de acord, ea are motivele ei, motive bazate pe Tradiţia unei Biserici locale în special. Trebuie spus că nu există nicio diferenţă doctrinară sau niciun dezacord în domeniul dreptului canonic între Bisericile Ortodoxe locale. Toate dificultăţile cu care ne confruntăm sunt, în primul rând, de ordin politic. Ele pot fi depăşite printr-un dialog între Bisericile locale, între care au intervenit dezacorduri, sau la nivel inter-ortodox. În ceea ce priveşte cele 10 teme introduse pe ordinea de zi a Sinodului Pan-ortodox, sunt cele din cei 50 de ani şi am ajuns deja la un acord asupra a 8 dintre ele. Ultimele două sunt de ordin, aş spune, tehnic. Acestea se referă la semnarea unui tomos privind autocefalia, în cazul în care aceasta se acordă unei Biserici, şi la ordinea în care Bisericile sunt trecute pe listele oficiale de pomenire, diptice. Aceste probleme, aş dori să subliniez în mod special, nu au nicio dimensiune doctrinară, putând fi rezolvate în urma Sinodului Pan-Ortodox.
– lucrare – traducere, interpretare si redactare, pentru serviciul LONews, contributor: Ing. Catalin Ion
sursa>
foto>
http://www.buzznews.ro/wp-content/uploads/2011/06/ilarion.jpg
La ce-a folosit inscrierea pentru recensamantul Cesarului August din vremea carmuirii Siriei de catre Quirinius?
Cuvânt la înscrierea Preacuratei Născătoare de Dumnezeu
şi pururea Fecioarei Maria şi la Iosif, al celui întru Sfinţi
Părintelui nostru Atanasie, Arhiepiscopul Alexandriei [1]
[Este o intrebare pe care mi-am pus-o mereu cand citeam acele versete din Sfanta Scriptura. Am gasit insa raspunsul in acest cuvant al Sf. Atanasie cel Mare la inscrierea pentru recensamant a Fecioarei Maria si a lui Iosif în cetatea lui David. – dan.camen.]
Aşa cum lucrătorii ce caută aur în pământ sapă acolo unde află vreo vână care arată firişoare de aur, folosind-o ca pe o povăţuitoare a câştigului lor, şi nu schimbă locul mai-nainte de a ajunge cuibul aurului ce le zace înainte, întru acelaşi chip şi noi – dătători de lucruri ai lucrării celei bisericeşti, avându-l în mâini pe Evanghelistul Luca spre înţelegerea stăpâneştii vistierii a naşterii din Fecioară – nu vom înceta din cercare mai-nainte de a aduna curat bogăţia ce ne zace înainte. Pentru aceasta, să-l urmăm pe evanghelistul după rânduială, ca să nu lăsăm nimic din cele pricinuitoare de câştiguri. Căci, deşi mici sânt graiurile întru începuturi, însă mari sunt învăţăturile de taine ale bucuriei. Şi nimeni să nu se îngreţoşeze de cuvânt, socotindu-le mici pe cele acum citite. Căci, faţă de puterea Stăpânului ce S-a născut, mici şi foarte mici sânt cele citite acum: scutece, şi iesle şi loc foarte neîndemânatic. Deci acestea sunt mici, iar cele ce zac înainte sunt tainice: pântece netâlcuit, sân necuprins, sâni izvorâtori de sfinţenie, lapte curgând în chip străin, alăptare străină de legea cea firească, Maică a Domnului înscrisă fiind, Iosif logodnicul îmbrăţişând împărtăşirea numelui, nu a lucrului.
Căci l-ai auzit cu puţin mai-nainte pe Evanghelistul Luca zicând: “în zilele acelea a ieşit poruncă de la Avgust Chesarul ca să se înscrie toată lumea. Această înscriere dintâi s-a făcut pe când Qvirinius ocârmuia Siria. Şi mergeau toţi să se înscrie, fiecare întru a sa cetate. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David, care se numeşte Vitleem, pentru că era din casa şi din familia lui David, ca să se înscrie cu Mariami, cea logodită lui femeie, fiind ea grea” (Luca 2, 1-5). Văzut-ai cum graiurile sunt mici, iar învăţăturile mari de taine?! Întâia înscriere se legiuia, şi Domnul, Cel ce pe toată lumea o are scrisă, Se purta în pântece. Şi a slobozit ca Maica Sa să fie înscrisă în lungile condici romane. Fiindcă şi către ucenicii Săi a zis: “Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, pentru că numele voastre s-au scris în cer” (Luca 10, 20)[2]. Cine nu va grăi, cine nu se va minuna de pogorământul Domnului? Sus[3] slobod, şi jos[4] scris în condici! Sus Fiu, şi jos rob! Sus împărat, şi jos năimit! Sus bogat, şi jos sărac! Sus închinat, şi jos numărat între birnici![5] Sus având scaun dumnezeiesc, şi jos odihnindu-Se în peşteră proastă! Sus – sânul cel necuprins şi părintesc, şi jos un loc hrănitor de dobitoace şi o peşteră! Cine nu se va minuna? Sus lucruri mari, şi jos scutece mici: Cel ce dezleagă[6] Se înfaşă, Cel ce hrăneşte era hrănit, Cel necuprins Se vedea prunc, Cel ce sloboade izvoare Se împrumuta de la sâni, Cel ce le poartă pe toate Se purta în chip netâlcuit; Cel ce nu lipseşte de nicăieri, nefiind scris împrejur întru un loc, Se scria împrejur. O prea-slăvite lucruri! Elisaveta a născut în casă luminată, iar Fecioara a născut în peşteră mică. Ioan pe pat, iar Domnul în iesle!
Nu fără rost s-a făcut naşterea Domnului din fecioară; nu fără rost S-a înfăşat El cu scutece; nu fără rost suge sânul; nu fără rost S-a culcat în iesle; nu fără rost este chemat la înscrierea lui Avgust. Toate sânt pentru ceva, şi către ceva şi cu închipuire. Din fecioară Se naşte ca să-l îndrepteze pe Adam cel întâi zidit, cel zidit din pământul fecioară, din ţărână. Se înfaşă cu scutece ca să dezlege lanţurile păcatelor noastre, [adică] să dezlege legăturile cu legături, după graiul cel zis că fiecare se strânge cu legăturile păcatelor. Sâni a supt ca să izvorască laptele darului, pe care l-a izvorât din coasta Sa[7], căci laptele nu este nimic altceva decât sânge albit. S-a culcat în iesle ca să îndrepteze necuvântarea[8] omenirii şi să Se facă hrană pentru amândouă jivinele. A căror două jivine? A norodului păgânesc şi a celui iudaic, pentru care este scris: “între două jivine vei fi cunoscut”. A primit înscrierea Chesarului Avgust ca să îndrepteze nerânduiala cea lumească, căci înscrierea aceasta s-a făcut arvună a bunei rânduieli celei lumeşti. Şi cum că cele zise sânt adevărate, ascultă prin scurte cuvinte:
Mai-nainte de înomenirea Domnului, multă tiranie stăpânea neamul oamenilor, fără de socoteală se ocârmuia locul pământului, batjocură se făcea vredniciei de împărat. Căci mulţi oameni se ridicaseră împăraţi: dacă cineva avea sub el o sută de bărbaţi, îndată lua asupră-şi vrednicia împărătească. Una ca aceasta era întrecerea neamurilor, care iubeau stăpânirea de loc, şi nu treceau din loc în loc decât dacă s-ar fi într-armat unii asupra altora în vreun chip oarecare. Această tulburare zăbovind multă vreme, numai ce Domnul a primit a veni pe pământ şi a Se sălăşlui în palat fecioresc, şi îndată a încetat multa stăpânire şi a răsădit monarhia, făcând a se aşeza peste toţi stăpânirea Romanilor. [Şi aceasta s-a făcut] după urmarea petrecerii celei cereşti. Căci – aşa cum în cer stăpâneşte o împărăţie peste mulţi, deşi dracii au lepădat jugul deasupră-le, ca nişte barbari – într-acest chip şi pe pământ, deşi multe neamuri erau nesupuse, totuşi stăpânea o împărăţie, aceea a Romanilor, fiindcă se stăpânea de sus. Deci pentru această nerânduială a poruncit împăratul ce Se purta în pântece să se rânduiască întâia înscriere în vremea lui Avgust. Pentru aceea a îngăduit ca şi El însuşi să fie înscris stăpânirii Romanilor, spre întărirea legilor poruncite. Căci atunci stăpâneşte legea împăratului, când împăratul, cel ce legiuieşte, va împlini legea cel dintâi. Fiindcă cel ce pune lege şi nu o împlineşte este mai degrabă surpător decât dătător al legii. Deci întâia înscriere, aceea din vremea lui Avgust, s-a făcut pentru buna rânduială mai sus zisă, ca slujba Legii să se mute şi seminţia Iudeilor să se surpe şi să se oprească. Ca Iudeilor celor fără de rânduială să nu le mai fie cu putinţă să-i ucidă pe cei nevinovaţi folosind legiuirea lor, ci, supunându-se jugului nevoii, să urmeze legile Romanilor.
Deci de nevoie era înscrierea mai sus zisă din vremea lui Avgust, căci aceasta a smerit neamul Iudeilor şi a prea-înălţat neamul Creştinilor, nemaiîndrăznind de acum Iudeii, cu frica stăpânirii Romanilor, să se folosească de nebunia lor dinainte. De aceea – după înscrierea aceasta, când L-au prins pe Domnul şi se sârguiau să-L dea la moarte – n-au îndrăznit să lucreze după socoteala şi voia lor, după cum făcuseră cu Proorocii, pe care fără de socoteală i-au despicat.[9] Ci L-au adus la Pilat, stăpânitorul Roman, ca să-I facă cercare şi ispitire şi să-L osândească pentru cele zise, meşteşugind împreună-învoire cu dânşii. Pentru aceea şi Pilat, ca un stăpânitor Roman, dacă i-a văzut pe Iudei turbându-se ca nişte câini asupra uciderii Domnului, i-a întrebat, zicând: Precum ştiţi arătat, nimic vrednic de moarte nu aflu în omul acesta. O, Iudei! – pentru ce vă sârguiţi a întina stăpânirea Romanilor, prinzându-L pe cel drept prin desfrânare şi voind a-L face vinovat pe cel nevinovat? Nimic vrednic de moarte nu aflu în omul acesta. Deci negreşit Varava să fie ucis, iar Hristos să Se slobozească. Fiindcă acela este ucigaş şi pricinuitor de tulburare, iar Acesta făcător de bine şi dătător de viaţă. […] Dar ce? Iudeii nici aşa nu s-au învoit, ci l-au vestit pe el ca vrăjmaş al Chesarului, zicându-i în faţă lui Pilat, celui ce-L părtinea pe Hristos: Nu eşti prietenul Chesarului, fiindcă pe Cel ce Se zice pe Sine împărat voieşti să-L slobozi viu. Dar nici aşa n-a îngăduit Pilat Iudeilor să lucreze orice ar fi voit după a lor socoteală. Căci, dacă le-ar fi dat voie Iudeilor, aceia L-ar fi omorât pe Domnul cu pietre, ori L-ar fi fierăstruit cu fierăstrău de lemn.[10] Şi, făcându-se acest lucru, noi ne păgubeam de cruce, fiindcă lemnul crucii era osândire a judecăţii Romanilor. Pentru aceea îi şi întreba Pilat pe Iudei: “Ce voiţi să-I fac lui Iisus, pe Care îl numiţi Hristos?” Iar ei, bizuindu-se pe certarea Romanilor, au strigat: “Ia-L, ia-L, răstigneşte-L pe El!” (Ioan 19, 15). Şi îndată Pilat s-a plecat, căci era stăpânit de sus[11].
Deci pentru această bună rânduială s-a legiuit întâia înscriere, aceea din vremea Chesarului Avgust. Fiindcă, de nu s-ar fi legiuit mai-nainte înscrierea aceasta, trupul Domnului nu s-ar fi dat îngropării celei desăvârşite, căci Iudeii, pentru nebunia lor cea covârşitoare, aveau să-l dea ori focului, ori să-l cufunde în mare. Căci, dacă pe prietenul Lui, pe Ieremia, l-au aruncat în groapa tinii, ce ar fi vrut a face cu trupul Domnului, dacă n-ar fi avut legea Romanilor pălmuindu-i? Pentru aceea, neslobozind Iudeii nimănui să ia trupul Domnului de la Pilat, Iosif cel din Arimateea, prieten fiind al lui Pilat, s-a apropiat şi l-a cerut de la Pilat, aducându-i oarecare dar.
Deci – zic – de nevoie a fost înscrierea din vremea Chesarului Avgust. Căci, deşi logodnicul Fecioarei se mâhnea – precum ai auzit puţin mai înainte[12] – însă lumea toată primea început de bună rânduială. […]
____NOTE___________________
[1] Fragment extras din cartea Sf. Ioan Damaschin, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Teofilact al Bulgariei, Sf. Grigorie de Nazianz, Sf. Grigorie al Nissei, Sf. Atanasie cel Mare, Sfinţii Părinţi despre Naşterea şi Întruparea Cuvântului, ediţie îngrijită de Florin Stuparu, Ed. Sophia – Ed. Cartea Ortodoxă, Bucureşti, 2007, pp. 93-98
[2] În acea “carte a vieţii”, pomenită (de pildă) la Daniil 12, 1; la Filipeni 4, 3 şi în multe locuri din Apocalipsa Sfântului Ioan. Iar “cartea vieţii – după Teofilact – este cunoştinţa şi hotărârea lui Dumnezeu, Care încă de aici a hotărât şi a întărit a le de viaţa veşnică [“celor ce s-au luptat întru Evanghelie”, Filipeni 4, 3]; precum, dimpotrivă, cel ce nu crede este osândit încă de aici, cum a zis Domnul: “Cel ce nu crede, acum s-a judecat” (Ioan 3, 18)” (în tâlcuirea epistolelor lui Pavel).
[3] În cer.
[4] Pe pământ.
[5] Înscrierea (recensământul) are (printre altele) rostul de a-i număra pe plătitorii de biruri.
[6] Precum zice Teofilact: “Prin Iisus Hristos, a fost dezlegat păcatul lui Adam. […] [Şi] nu s-ar fi făcut izbăvire şi dar Iudeilor şi «neamurilor», dacă nu s-ar fi dezlegat mai înainte vechiul păcat al lui Adam, care era semănat întru toţi oamenii. Şi acesta nu se putea dezlega prin altcineva, fără numai prin Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iar Fiul lui Dumnezeu nu putea dezlega acest păcat altfel, fără numai purtând trup şi făcându-Se om, pătimind şi murind pentru toţi oamenii, şi astfel, prin moartea Sa, slobozindu-i pe toţi de păcat şi de moarte. Şi, precum printr-un singur om, Adam, au intrat în lume păcatul şi moartea, tot aşa şi printr-un alt singur om, Iisus Hristos, s-au dat darul şi viaţa, […] Aceasta e o mare dovadă a iubirii lui Hristos către oameni, căci El a făcut în tot chipul şi toate le-a suferit numai ca să dezlege păcatele noastre” (în tâlcuirea epistolelor lui Pavel).
[7] “Ci unul din ostaşi a împuns cu suliţa coasta Lui, şi îndată a ieşit sânge şi apă” (Ioan 19, 34).
[8] Lipsa de raţiune, pricinuită de iubirea patimilor, care ne aseamănă într-un fel cu dobitoacele, măcar că acelea nu au patimi.
[9] Toţi Proorocii au fost batjocoriţi, loviţi şi la urmă ucişi (cei mai mulţi) de către Iudeii care nu răbdau proorociile lor. De pildă, Miheea a fost lovit: “Şi s-a apropiat Sedechia, fiul lui Hanaan, şi l-a lovit pe Miheea peste falcă, zicându-i: «Care Duh al Domnului este cel ce a grăit întru tine?»” (3 Împăraţi 24, 24). Încă şi pe Eleazar, care avea 90 de ani, cel dintâi cărturar şi cinstitor de Dumnezeu, l-au bătut cu bice, de care a şi murit, zicând: “Cunoscut este Domnului, Celui ce are sfânta cunoştinţă, că, putând a mă slobozi de moarte, cumplite dureri sufăr fiind bătut pe trupul meu; cu sufletul însă pătimesc cu dulceaţă acestea, pentru frica Lui” (2 Macavei 6, 30). Alţii au suferit legături şi închisori mai înainte de a fi ucişi. Aşa, Proorocul Ieremia, despre care e scris: “Şi a fost cuvântul Domnului a doua oară către Ieremia, şi el era încă legat în ograda temniţei” (Ieremia 33, 1). Tot despre Miheea, înainte de a fi ucis cu sabia, Scriptura zice aşa: “Şi a zis împăratul lui Israil (Ahav adică): «Luaţi-l pe Miheea şi întoarceţi-l pe el către Hemir, împăratul cetăţii!» Şi lui Ioas, fiul împăratului, i-a zis: «Puneţi-l pe acesta în temniţă şi să mănânce el pâine de necaz şi apă de necaz, până ce mă voi întoarce cu pace»” (3 Împăraţi 24, 26). Iar despre Proorocul Anania, Sfânta Scriptură zice: “Şi în vremea aceea a venit Anania Proorocul către Asa împăratul lui Iuda, şi i-a zis: «Fiindcă te-ai nădăjduit în împăratul Siriei, şi nu ai nădăjduit în Domnul Dumnezeul tău, pentru aceasta s-a isprăvit puterea Siriei din mâna ta.» Şi s-a mâniat Asa pe proorocul, şi l-a pus pe el în temniţă, căci s-a mâniat asupra lui” (2 Cronici 16:7). Şi în cartea lui Ieremia se scrie că împăratul Ioachim l-a omorât pe Urie Proorocul, căci proorocea împotriva Ierusalimului. “De asemenea, a mai proorocit în numele Domnului un oarecare Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, şi a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai cu aceleaşi cuvinte ca şi Ieremia. Şi, când au auzit cuvintele lui regele Ioiachim, şi toţi curtenii lui şi toate căpeteniile, a căutat regele să-l omoare. Şi, auzind de aceasta, Urie s-a temut, şi a fugit şi a trecut în Egipt. Dar regele Ioiachim a trimis şi în Egipt oameni şi anume: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu aceştia. Şi l-au adus pe Urie din Egipt şi l-au înfăţişat la regele Ioiachim, şi acesta l-a ucis cu sabia şi a aruncat trupul lui acolo unde erau mormintele oamenilor de rând” (Ieremia 26, 20-23). Iar alţii au fost ucişi în chip şi mai cumplit. “Adică – după cum arată Teofilact – s-au tăiat cu fierăstrăul, asemenea lui Isaia de către împăratul Manase. Şi nu cu fierăstrău de fier, ci de lemn – precum zice – pentru ca schingiuirea şi muncirea să se facă mai aspră şi mai îndelungată. Această tâlcuire o face şi Teodorit” (în tâlcuirea epistolei către Evrei a Sfântului Apostol Pavel).
[10] Ca pe marele Isaia, cum ziceam mai înainte
[11] Sfântul Atanasie urmăreşte să arate că păgânii Romani au fost rânduiţi de Dumnezeu să ocârmuiască Iudeea pentru a se putea împlini iconomia naşterii, pătimirii şi învierii Domnului, pe care altfel Iudeii ar fi căutat să o împiedice. De aceea îl arată pe Pilat ca pe un împlinitor al voinţei dumnezeieşti, mai puţin vinovat de uciderea Mântuitorului decât Iudeii. Şi, într-adevăr, “două sânt învinuirile [asupra Iudeilor] – după Teofilact. Una, că Pilat – cu toate că era om Elin [păgân, n. m.], şi deci nu văzuse vreun semn [făcut de Iisus] şi nu-i cunoştea pe Prooroci – voia totuşi să-L sloboadă, iar [ei] – Iudei fiind, şi întru semne petrecând şi întru proorociile cele pentru Hristos îndeletnicindu-se – nu [au] primit aceasta […]. Şi, a doua, că [au cerut să le dăruiască un bărbat ucigaş]”. Nu e mai puţin adevărat însă că şi Romanul e vinovat de acea ucidere, şi aceasta nu trebuie uitată. După cum zice acelaşi Teofilact: “E arătat că Pilat, dăruindu-L pe Iisus Iudeilor, a făcut aceasta cu suflet ucigaş. Fiindcă şi judecata lui Dumnezeu a trecut-o cu vederea, şi legea Romanilor a călcat-o dând la moarte sânge nevinovat, ca să placă ucigaşilor, deşi putea fi judecat pentru călcarea de lege de împăratul Romanilor, care îl trimisese să stăpânească hotarele Ierusalimului” (în tâlcuirea la Faptele Apostolilor).
[12] Cum citim la Matei: “Iosif, logodnicul ei, drept fiind şi nevrând s-o vădească, a voit s-o lase în ascuns” (Matei 1, 19)
_________________________
foto>
http://timothyministries.org/images/CensusofQuirinius_large.jpg
O biserică creştină din secolele IV-V d.Hr., descoperită în Siria
O biserică creştină din secolele IV-V d.Hr., descoperită în Siria
DAMASC / 19:52, 13.11.2008
Arheologii polonezi şi sirieni au descoperit în oraşul Palmyra, din centrul Siriei, o biserică şi mai multe statui care datează din secolele IV-V d.Cr., a anunţat, joi, Walid Assaad, directorul muzeului local.
Descoperirea a fost făcută pe un şantier arheologic amplasat în cetatea antică Palmyra, la 220 kilometri la nord-est de Damasc.
„Creştinismul a ajuns în Palmyra în jurul anului 312 d.Cr., perioadă în care creştinii au început să construiască biserici”, a declarat Assaad. „Este cea mai mare biserică descoperită în Siria şi datează din secolul IV sau V”, a adăugat Assaad.
Având o formă dreptunghiulară, cu o lungime de 24 de metri şi o lăţime de 12 metri, această biserică adăposteşte o curte interioară foarte mare, flancată de şase coloane, înalte de şase metri. Arheologii consideră că înălţimea bisericii depăşea 15 metri.
În apropierea bisericii, arheologii au descoperit alte două camere, care erau folosite pentru botezuri şi ceremonii religioase. Lângă sanctuar a fost descoperit un mic amfiteatru.
Este posibil ca această biserică, mult mai mare decât cele obişnuite, să fi avut o funcţie colectivă, fiind, probabil, o „mănăstire”, potrivit lui Michel Kaplikowski, unul din directorii misiunii arheologice poloneze din Siria, citat de cotidianul Techrine.
Palmyra a reprezentat, timp de multe secole, un punct important de oprire a caravanelor de pe drumul mătăsii. Prosperitatea oraşului a atins punctul culminant în secolul III d.Cr., în perioada domniei reginei Zenobia, care a sfidat Imperiul Roman, a dominat toată Siria, a invadat Egiptul şi Asia Mică, înainte de a fi învinsă de împăratul Aurelian, în anul 272 d.Cr. În urma acestei înfrângeri, oraşul a fost jefuit şi parţial distrus.
*Nota mea> stirea initiala de la AFP *(Associated Press) spune ca biserica ar putea fi datata pentru sec. 8 d. Hr, desi data exacta nu a fost inca stabilita. Vezi AICI stirea de la AFP.
foto2>
Theologhia 
